CAUZE ALE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE ÎN VEDEREA PRONUNȚĂRII UNOR HOTĂRÂRI PREALABILE
PENTRU DEZLEGAREA UNOR PROBLEME DE DREPT
2014
Nr. crt.
Data formulării concluziilor
Obiectul
Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Identificarea textului de lege aplicabil în cazul contopirii pedepselor reduse, conform art. 6 alin. 1 din Noul Cod Penal.
Aplicarea legii penale mai favorabile pe instituții autonome, respectiv, dacă instituția prescripției răspunderii penale reprezintă o instituție autonomă sau nu, față de instituția pedepsei.
Dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea şi aplicarea art. 336 alin. 1 din noul Cod penal, în sensul de a stabili care este rezultatul alcoolemiei cu relevanţă penală în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice.
Dacă prevederile art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu referire la art. 129 alin. 2 lit. b din Noul Cod penal, pot fi interpretate în sensul că sunt aplicabile şi în cazul faptelor definitiv judecate la data de 1.02.2014.
Modul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul inculpatului în sarcina căruia s-a reţinut săvârşirea infracţiunii în formă continuată, iar potrivit noului Cod penal (care prevede limite mai reduse de pedeapsă) condiţiile de existenţă ale infracţiunii continuate nu mai sunt îndeplinite (respectiv dacă infracţiunea continuată poate funcţiona ca instituţie autonomă faţă de limitele de pedeapsă).
Dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând interpretarea şi aplicarea art. 6 din noul Cod penal, în sensul că în ipoteza în care este vorba de tentativă, se reduce pedeapsa la maximul prevăzut de lege pentru forma consumată a infracţiunii ori la maximul pentru forma tentativei.
23.05.2014
Conexat cu poziţia 8
Modul de aplicare a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal cu privire la sintagma „maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită” se înţelege, în cazul infracţiunilor continuate, strict maximul special prevăzut de legea care incriminează fapta săvârşită în formă consumată sau se înţelege acest maxim special majorat cu 3 ani potrivit sporului facultativ de pedeapsă.
Conexat cu poziţia 7
Dacă aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 din Noul Cod penal, în cazul infracţiunilor continuate, se face numai în raport cu pedeapsa prevăzută de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită sau în raport şi cu sporul facultativ prevăzut de aceeaşi lege pentru sancţionarea acestei forme a unităţii legale de infracţiune.
Dacă, în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal se pot lua în considerare la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită circumstanţele atenuante sau agravante reţinute condamnatului şi care apar valorificate în pedeapsa concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.
30.05.2014
a) În aplicarea art. 5 Cod penal, determinarea legii penale mai favorabile se face prin alegerea uneia dintre legile penale succesive, ce se va aplica global întregului litigiu penal, în funcţie de diferite criterii (cum ar fi limite de pedeapsă, tratament sancţionator aplicat pluralităţii de infracţiuni, prescripţie etc.), ori prin alegerea pentru fiecare aşa-numită instituţie juridică autonomă a dispoziţiei legale mai favorabile dintre legile penale succesive (spre exemplu, pentru infracţiunea tip dispoziţia mai favorabilă, pentru tratamentul aplicat pluralităţii de infracţiuni dispoziţia mai favorabilă etc.)? b) În cazul în care la punctul a) se stabileşte că legea penală mai favorabilă se determină folosind criteriul instituţiilor autonome, reprezintă instituţii de drept penal autonome în raport de infracţiunea tip următoarele: forma continuată a infracţiunii (art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969, art. 35 alin. 1 Cod penal), concursul de infracţiuni (art. 33 Cod penal din 1969, art. 38 Cod penal), prescripţia şi prescripţia specială a răspunderii penale (art. 121-122, art. 124 Cod penal din 1969 forma în vigoare la data săvârşirii faptelor, art. 153-154, art. 155 alin. 4 Cod penal)?
- Dacă în aplicarea art. 418 din Codul de procedură penală, privind neagravarea situaţiei în propriul apel, circumstanţele atenuante reţinute de prima instanţă în favoarea inculpatului în condiţiile art. 74 alin. 1 din Codul penal din 1969, pot fi menţinute, în condiţiile art. 5 din Codul penal, de instanţa de control judiciar învestită doar cu soluţionarea apelului declarat de inculpat, chiar dacă pentru fapta analizată legea penală mai favorabilă o reprezintă Noul Cod penal; - în măsura în care circumstanţele atenuante trebuie menţinute, efectele atenuante ale acestora sunt cele prevăzute de art. 76 din Codul penal din 1969 sau cele prevăzute de art. 76 din Noul Cod penal?
- Interpretarea dispoziţiilor art. 216 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală raportat la art. 242 alin. 10 din Codul de procedură penală în vederea lămuririi următoarei chestiuni: examinarea sesizării privind controlul judiciar pe cauţiune presupune admiterea în principiu a acesteia, după care magistratul analizează temeinicia cererii atât cu ocazia luării iniţiale a acestei măsuri, cât şi cu ocazia înlocuirii măsurii arestului preventiv sau a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune; - interpretarea dispoziţiilor art. 242 alin. 10, 11 şi 12 din Codul de procedură penală raportat la art. 203 alin. 5 şi 6 din Codul de procedură penală şi art. 206 alin. 3 din Codul de procedură penală, în vederea lămuririi următoarei chestiuni: examinarea sesizării privind controlul judiciar pe cauţiune de către instanţa de control judiciar în cadrul procedurii înlocuirii măsurii arestului preventiv sau a arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune se realizează în şedinţă publică sau în cameră de consiliu? .
Dacă infracţiunile prevăzute de art. 323 din Codul penal din 1968 şi art. 8 din Legea nr. 39/2003 îşi găsesc corespondent în art. 367 alin. 1 din Noul Cod penal sau dimpotrivă, sunt dezincriminate, deoarece legiuitorul a înţeles să incrimineze în dispoziţiile art. 367 alin. 1 din Noul Cod penal numai infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
03.06.2014
Aplicarea art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, cu privire la condamnări pronunţate de un alt stat faţă de cetăţeni români aflaţi în executarea acelei pedepse pe teritoriul României.
05.06.2014
Dacă în interpretarea art. 6 din noul Cod de procedură penală, în ipoteza în care este vorba despre o hotărâre de condamnare cu aplicarea art. 3201 din vechiul Cod de procedură penală, se reduce pedeapsa la maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, maxim ce se va reduce cu 1/3 ca urmare a judecării cauzei prin aplicarea principiului recunoaşterii vinovăţiei.
Dacă prevederile art. 43 alin. 5 din Noul Cod penal ce reglementează regimul sancţionator al recidivei, în situaţia în care fapta a fost săvârşită după executarea unei pedepse aplicate printr-o condamnare anterioară, pot fi interpretate în sensul că pot fi aplicabile şi persoanelor ce au fost condamnate definitiv pentru săvârşirea cu reţinerea art. 37 lit. b din Vechiul Cod penal, în situaţia în care pedeapsa aplicată a fost redusă în baza art. 6 din Noul Cod penal.
20.06.2014
Aplicarea art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal cu referire la art.129 alin.2 lit.b din Codul penal, faptelor definitiv judecate la data de 1 februarie 2014.
28.08.2014
În aplicarea dispoziţiilor art. 215 alin. 8 din Codul de procedură penală în cursul urmăririi penale, competenţa de a dispune asupra unor noi obligaţii pentru inculpat ori înlocuirea sau încetarea celor dispuse iniţial revine judecătorului de drepturi şi libertăţi care a luat măsura sau, dimpotrivă, procurorului.
05.09.2014
Modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art.21 alin.1 şi 3 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, în raport de dispoziţiile art.125 alin.2 din Codul penal.
Dacă în cazul în care numai conform noului Cod penal este incidentă o cauză de încetare a procesului penal pentru una din infracţiunile care intră în concurs, este obligatorie sau nu aplicarea pedepsei pentru cealaltă infracţiune care intră în concurs, tot conform noului Cod penal.
17.09.2014
Modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 175 alin. 1 şi 2 Cod penal privind funcţionarii publici, respectiv dacă expertul judiciar este funcţionar public în sensul alin. 1 ori alin. 2.
Decizia nr.20/29.09.2014
29.09.2014
Art. 5 alin. 1 Cod penal trebuie interpretat în sensul că legea penală mai favorabilă este aplicabilă în cazul infracţiunilor săvârşite anterior datei de 1 februarie 2014 care nu au fost încă judecate definitiv şi faţă de care s-a împlinit prescripţia răspunderii penale până la data de 20 mai 2014 în interpretarea dată de art. 5 Cod penal prin decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, însă faţă de care prescripţia răspunderii penale nu este împlinită în interpretarea dată aceluiaşi text legal prin decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale? În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, principiul legalităţii pedepsei permite ca, în situaţii precum cea în speţă, după revirimentul jurisprudenţial din 20 mai 2014, să se aplice o condamnare în ipoteza în care la momentul dezbaterilor judiciare, răspunderea penală era prescrisă şi participanţii la procesul penal nu au avut nicio dispută asupra acestei chestiuni?
Modul de aplicare a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, respectiv cu privire la posibilitatea formulării unei noi cereri de aplicare a dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile ulterior respingerii unei astfel de cereri, în situaţia în care, după respingerea cererii s-a pronunţat de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o hotărâre prin care s-a dat o rezolvare de principiu unei chestiuni de drept incidentă în cauză.
Admisibilitatea formulării unei cereri de strămutare în procedura din camera preliminară în care se verifică plângerea formulată împotriva soluţiei procurorului de neurmărire penală.
Admisibilitatea căii de atac a contestaţiei, formulată în temeiul art. 204 Cod procedură penală, împotriva încheierii prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi se pronunţă asupra plângerii, în temeiul art. 213 Cod procedură penală împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat măsura controlului judiciar.
03.11.2014
Poate procurorul în faza de urmărire penală, în procedura de recunoaştere a vinovăţiei, să reţină în încadrarea juridică dată faptei inculpatului şi dispoziţiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, cu consecinţe directe asupra reducerii limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru săvârşirea infracţiunii săvârşită?
27.11.2014
Art. 175 C.P., se interpretează că medicul chirurg – angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, trimis în judecată sub acuza săvârşirii infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 C.P. – se încadrează în categoria funcţionarilor publici prevăzută de art. 175 alin. 1 lit. c C.P. sau în categoria funcţionarilor publici prevăzută de art. 175 alin. 2 C.P.?
12.12.2014
Dezlegarea chestiunii de drept privind interpretarea dispoziţiilor art. 295 alin. 1 coroborat cu art. 308 din Codul penal
