18 iunie 2015
COMUNICAT
Având în vedere interesul reprezentanților mass-media precum și unele informații neconforme cu realitatea apărute în spațiul public privind obiectul și modul de constituire al dosarului penal 597/P/2013 (denumit dosarul Erata de către presă), Biroul de informare și relații publice din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este împuternicit să aducă la cunoștința opiniei publice următoarele:
Dosarul penal aflat în lucru la Secția de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost constituit la data de 30.09.2013, ca urmare a plângerii penale formulate de către persoana fizică C.C.
Prin rezoluția emisă la data de 11.10.2013, procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale față de șase judecători ai Curții Constituționale, respectiv Augustin Zegrean, Aspazia Cojocaru, Petre Lăzăroiu, Mircea Ștefan Minea, Iulia Antonela Motoc și Puskas Valentin Zoltan, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 din Codul penal anterior, reținând incidența dispozițiilor art. 228, alin. (4), rap. la art. 10, litera a) din Codul de procedură penală anterior (fapta nu există).
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale adoptate în cauză, persoana fizică C.C. a formulat plângere, ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția emisă la data de 26.11.2013 de către procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Ulterior, prin sentința penală nr. 529/04 iunie 2014, pronunțată în dosarul nr. 5748/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a admis plângerea formulată de C.C. împotriva rezoluției din 11 octombrie 2013, soluția atacată fiind desființată, iar cauza trimisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, în vederea efectuării de cercetări cu privire la plângerea formulată.
Instanța de judecată a reținut că ,, în speță, deși exista obligația de a desfășura o anchetă efectivă, nu au fost luate măsuri rezonabile pentru investigarea faptelor reclamate. Cu toate că obligația investigării faptelor este una de mijloace și nu de rezultat, în cazul de față lipsește ancheta însăși (nu există nici un mijloc de investigare a plângerii). În consecință, deși plângerea formulată nu este, în mod vădit lipsită de bază factuală (se întemeiază pe constatări publicate în M.Of. nr. 616 din 27 august 2012), soluția de neîncepere a urmăririi penale, prin care se constată inexistența faptelor, nu decurge din administrarea unor probe care să infirme susținerile petentului.
Pe data 29 iulie 2014, dosarul cu numărul 5748/1/2013, al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, a fost trimis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, fiind repartizat spre soluționare.
Prin ordonanța din data de 2 septembrie 2014, s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la faptă, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art.246 Cod penal anterior, iar la data de 8 iunie 2015 s-au extins cercetările, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, prev. de art. 289 alin. 1 și art. 291 Cod penal anterior, cu aplic. art. 5 Cod penal anterior.
În prezent, având în vedere criticile formulate de instanța de judecată și conformându-se dispozițiilor acesteia, procurorul efectuează acte de urmărire penală.