Nr.536/C/2502/III-5/2013
C ă t r e,
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN INTERESUL LEGII-
Cu referire la adresa dvs. nr.6/S.U./2013 din 27 iunie 2013.
Punct de vedere asupra sesizării nr.1348/33 din 25 iunie 2013 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov cu privire la interpretarea art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, respectiv posibilitatea instanței de judecată de a dispune prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexa legii menționate, în ipoteza în care executarea pedepsei este suspendată condiționat sau sub supraveghere
În cuprinsul sesizării Colegiului de conducere al Curții de Apel Brașov, transmisă Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a relevat faptul că, în prezent, există două opinii diferite referitor la problema de drept expusă.
1. Într-o primă opinie, instanțele au considerat că prelevarea probelor biologice poate fi dispusă, în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiționat sau sub supraveghere, motivat de faptul că art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 nu face distincție în funcție de modul de individualizare a executării pedepsei închisorii.
Pornind de la interpretarea sistematică a legii în ansamblul ei și a art.1 al acesteia s-a arătat că voința legiuitorului a fost aceea de a constitui o bază de date Sistemul Național de Date Genetice Judiciare de natură să servească pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor.
În raport de acest scop, restrângerea sferei de aplicare a legii la persoanele condamnate la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție este nejustificată.
2. Într-o altă opinie, instanțele au reținut că dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 sunt incidente doar dacă pedeapsa aplicată este cea a închisorii cu executare efectivă în regim de detenție.
S-a argumentat că stabilirea sensului normei juridice se realizează prin metoda interpretării sistematice care impune examinarea alineatului 1 al art.7 din Legea nr.76/2008 în strânsă legătură cu alineatul 2 al aceluiași articol.
Astfel, în condițiile în care alin.2 al textului de lege invocat statuează că prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art.4 alin.1 lit.b se realizează la eliberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată, în cazul condamnărilor la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiționat sau sub supraveghere, neavând loc o executare efectivă și implicit o eliberare din penitenciar, măsura prevăzută de art.7 alin.1 din lege nu ar fi incidentă.
S-a procedat la examinarea jurisprudenței existente la nivel național, aceasta relevând aceleași două orientări expuse mai sus.
Astfel :
1. Prima orientare, în sensul că prelevarea probelor biologice poate fi dispusă de la persoanele condamnate la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiționat sau sub supraveghere s-a conturat într-un număr de 105 hotărâri judecătorești (anexele 1 105).
2. Cea de-a doua orientare, potrivit căreia măsura poate fi dispusă doar în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii a cărei executare este în regim de detenție, s-a regăsit într-un număr de 17 hotărâri (anexele 106-123).
În urma analizării hotărârilor judecătorești transmise se constată că prima orientare este cea împărtășită cu caracter majoritar.
În sens contrar au fost identificate un număr de 17 hotărâri judecătorești dintre care doar 3 cuprind o motivare efectivă care abordează problema de drept examinată (anexele 106-108), celelalte 14 hotărâri deși conțin condamnări la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiționat sau sub supraveghere, nu cuprind argumente din care să rezulte motivul pentru care măsura prelevării nu a fost luată.
În situația în care și cele 14 hotărâri menționate anterior vor fi considerate relevante, apreciez că prima opinie împărtășită de instanțe este cea legală.
Jurisprudența neunitară existentă în materie are ca punct de plecare interpretarea art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.
Textul de lege statuează că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în anexă este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare.
Alineatul 2 al articolului menționat prevede că prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art.4 alin.1 lit.b, în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., se realizează la eliberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.
Determinarea sensului dispoziției legale expuse și a sferei de aplicare a acesteia se realizează printr-o interpretare sistematică, teleologică și logică.
Metoda sistematică a interpretării implică examinarea normei juridice prin încadrarea sa în economia actului normativ din care face parte, astfel încât aceasta să fie în acord cu sensul și rațiunea emiterii întregului act normativ.
Metoda teleologică a interpretării are ca scop lămurirea înțelesului normei juridice pornind de la finalitatea acesteia.
Din Expunerea de motive a Legii nr.76/2008 rezultă că motivul emiterii acesteia a fost pentru a se pune bazele organizării la nivel național a unui sistem în care sunt stocate sistematic informații cu privire la profile genetice, date cu caracter personal și date despre caz, pe de o parte, în scopul prevenirii și combaterii infracțiunilor prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei precum și siguranței naționale, iar, pe de altă parte, în vederea utilizării probatoriului științific, indispensabil actului justiției, pentru identificarea victimelor și autorilor infracțiunilor, în acest sens fiind necesară genotiparea probelor biologice recoltate din câmpul infracțiunii alături de probele de referință recoltate de la persoanele care fac parte din cercul de suspecți sau sunt condamnate.
Scopul legii a fost de a se asigura creșterea gradului de siguranță a cetățeanului prin crearea condițiilor pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor care aduc atingere gravă drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, precum și de a verifica și compara profilele genetice în vederea realizării schimbului internațional de date pentru prevenirea și combaterea infracțiunilor transfrontaliere.
Pentru a se atinge acest scop, în cuprinsul legii au fost stabilite două tipuri de condiții pentru a se putea dispune prelevarea de probe biologice, unele referitoare la tipurile de infracțiuni pentru care pot fi recoltate aceste probe și care sunt cele prevăzute în anexa care face parte integrantă din lege (art.3) și altele referitoare la categoriile de persoane sau situații care permit prelevarea (art.4)
Persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor cuprinse în anexă sunt incluse de art.4 alin.1 lit.b din lege în categoria persoanelor de la care pot fi prelevate probe biologice.
Pornind de la interpretarea înțelesului alineatului 1 al art.7 din Legea nr.76/2008, nu doar prin coroborarea acestuia cu alineatul 2, ci prin examinarea întregului act normativ din care face parte, se constatată că, pentru prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii nu prezintă relevanță juridică individualizarea modalității de executare a pedepsei.
Rezumarea procesului de interpretare a sensului alineatului 1 al art.7 din lege doar la coroborarea cu alineatul 2 al textului, poate restrânge nejustificat și artificial sfera de aplicare a dispoziției legale la persoanele condamnate la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, dar o astfel de interpretare va conduce implicit la o diminuare a bazei de date a S.N.D.G.J., ceea ce nu corespunde finalității actului normativ în ansamblul său.
Faptul că alineatul 2 al art.7 din lege reglementează o procedură de recoltare care are loc la momentul eliberării din penitenciar, nu înseamnă că, în cazul condamnărilor la pedeapsa închisorii fără executare efectivă, norma care cuprinde dispoziția de prelevare își pierde aplicabilitatea, ci poate conduce la concluzia că pentru acest tip de condamnare ar fi trebuit prevăzută expres o altă procedură.
Prin urmare, ceea ce se constată în acest caz este omisiunea legiuitorului de a stabili care este momentul prelevării probelor biologice și persoanele responsabile de aducerea la îndeplinire a acestei măsuri în situația dată.
Aceeași omisiune se observă și în cuprinsul Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.76/2008 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.25/2011, art.13 alin.1 și 2 din acest act normativ având conținut similar.
Spre deosebire de normele de drept penal, pentru care nu sunt admise interpretările analogice, în domeniul procedurii penale și implicit al normelor cu acest caracter cuprinse în legi speciale, se poate ajunge și la rezultate de extindere a normei de procedură sau la folosirea suplimentului analogic.
În ceea ce privește suplimentul analogic, prin recurgerea la norme care reglementează materii similare, pentru umplerea unor lacune legislative se admite folosirea lui, dată fiind necesitatea ca procesul penal să-și atingă scopul[1].
În acest sens, în cazul persoanelor condamnate definitiv la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată condiționat sau sub supraveghere, în vederea prelevării probelor biologice se poate folosi procedura reglementată de art.6 din Legea nr.76/2008.
Și interpretarea logică a textului de lege examinat, în acord cu principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, conduce către concluzia că, prin condamnare definitivă la pedeapsa închisorii, nu se înțelege doar acea condamnare care este cu executare efectivă în regim de detenție, ci și celelalte pedepse a căror executare a fost suspendată condiționat sau sub supraveghere.
Astfel, dacă legea nu distinge între condamnări în raport de modul de individualizare a executării pedepsei, nici judecătorului nu-i este îngăduit să facă o asemenea distincție.
Includerea în anexa legii a unor infracțiuni precum vătămarea corporală din culpă, sau uciderea din culpă, care, în mod majoritar, în practica judiciară sunt sancționate cu pedeapsa închisorii a cărei executare este suspendată condiționat sub supraveghere, constituie un argument suplimentar în susținerea punctului de vedere expus.
Modificările legislative care urmează să intre în vigoare la data de 1 februarie 2014, respectiv Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală și Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a acestuia și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, deși adaptează dispozițiile Legii nr.76/2008 la cele ale Nodului Cod de procedură penală nu soluționează problema de drept privind interpretarea art.7 alin.1.
Astfel, art.4 alin.1 își extinde sfera de aplicare, în afara persoanelor condamnate definitiv la pedeapsa închisorii incluzând și persoanele pentru care s-a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea acesteia. În cazul acestor persoane art.7 alin.1 statuează că prelevarea probelor biologice este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare ori prin hotărârea de amânare a aplicării pedepsei sau de renunțare la aplicarea pedepsei.
Alineatul 2 al textului de lege modifică momentul la care are loc prelevarea în cazul persoanelor condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, respectiv la introducerea în penitenciar și nu eliberare cum era anterior, iar alineatul 3 reglementează cu caracter de noutate momentul prelevării și personalul abilitat să aducă la îndeplinire această măsură în cazul persoanelor pentru care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea acesteia.
Astfel, alineatul 3 al art.7 din lege, deși se referă doar la persoanele pentru care instanța a pronunțat cele două soluții menționate mai sus, stabilește ca data prelevării să fie imediat după comunicarea hotărârii definitive de condamnare, respectiv a hotărârii prin care instanța a pronunțat amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea acesteia.
În condițiile în care Noul Cod de procedură penală nu include amânarea aplicării pedepsei și renunțarea la aplicarea pedepsei printre soluțiile de condamnare, referirea la acest tip de hotărâre este aparent inutilă.
Pe de altă parte, menționarea hotărârii de condamnare în enumerarea de mai sus, poate duce la concluzia că voința reală a legiuitorului a fost să includă în cuprinsul alineatului 3 al art.7 și persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, deși acest lucru s-a omis.
Prin urmare, se constată că problema de drept va putea genera interpretări neunitare și după intrarea în vigoare a modificărilor legislative invocate.
Având în vedere cele expuse, în situația în care constatați că această problemă de drept a primit o soluționare diferită din partea instanțelor, apreciez că se impune interpretarea art.7 alin.1 din Legea nr.76/2008 în sensul că, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii, poate avea loc indiferent de modalitatea de individualizare a executării acesteia, urmând ca procedura de prelevare să fie cea prevăzută în cuprinsul art.6 din lege.
tiberiu mihail nițu
Red.M.Dobrescu
Dact.C.Mustăreață
1 ex./30.08.2013
4.09.2013