R O M A N I A
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL DE PE LANGA
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
C A B I N E T
PROCUROR GENERAL
Nr. 551/C/1747/III-5/2011
din ______________ 2011
Recurs în interesul legii expediat la Înalta Curte de Casație și Justiție
la 6 iulie 2011
C ă t r e,
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În conformitate cu prevederile art. 329 din Codul procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, formulez prezentul
RECURS ÎN INTERESUL LEGII
În practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la stabilirea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului în cazul sarcinii multiple, pentru intervalul anterior apariției Legii nr.239/2009 .
Urmare sesizării nr. 509/A din 16.02.20011 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Iași transmisă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin adresa nr. 3/S.U/2011 din 16 martie 2011, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a verificat jurisprudența la nivelul întregii țări, constatându-se că în soluționarea cauzelor având ca obiect stabilirea indemnizației pentru creșterea celui de-al doilea sau a următorilor copii născuți din sarcini multiple, practica judiciară este neunitară.
Astfel, instanțele de contencios administrativ, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de stabilire a indemnizațiilor pentru creșterea copiilor născuți din sarcini multiple, emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 239/2009, au pronunțat soluții diferite, atât sub aspectul posibilității acordării unei indemnizații pentru fiecare copil, începând cu cel de-al doilea, cât și sub aspectul cuantumului acestei indemnizații.
I. Unele instanțe de judecată au apreciat că indemnizația pentru al doilea și următorii copii născuți din sarcină multiplă, anterior adoptării Legii nr. 239/2009, este de 600 lei pentru fiecare copil, începând cu cel de-al doilea, pe durata concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani.
În argumentarea acestei opinii, s-a reținut că din expunerea de motive a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, norme de interpretare oficială și obligatorii, rezultă că adoptarea acestui act normativ a fost determinată de necesitatea îmbunătățirii echilibrului social economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Prin urmare, scopul declarat de legiuitor la adoptarea acestui act normativ precizează clar că beneficiarul final al acestei forme de protecție socială este copilul, astfel încât, eventualele inechități decurgând dintr-o interpretare formală sau literală a textului reglementator, trebuie analizate în raport cu acesta, ca titular de drepturi.
S-a considerat că prin acordarea unei singure indemnizații, indiferent de numărul de copii rezultați dintr-o singură naștere se creează o discriminare nejustificată între copii născuți și copiii adoptați sau aflați într-una dintre celelalte situații prevăzute de art. 5 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 (dați în plasament ori sub tutelă).
În acest sens, au fost reținute și considerentele care au stat la baza soluțiilor instanțelor de contencios administrativ date asupra excepțiilor de nelegalitate privind dispozițiile art. 2 alin. (3) din Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005 și art. 3 alin.1 din Hotărârea Guvernului nr.1025/2006 privind Normele metodologice de punere în aplicare a ordonanței, în sensul că, definind nașterea ca aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii, normele metodologice completează în mod nelegal actul normativ de o forță juridică superioară, respectiv, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005.
Astfel, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.1 și art. 6 din ordonanță (în forma anterioară Legii nr. 239/2009), indemnizațiile se acordă în considerarea fiecăruia dintre copiii născuți din sarcini gemelare sau multiple, fiind vorba despre un drept care se raportează la interesul superior al copiilor, iar nu la contribuția de asigurări sociale a părinților. (Anexa I)
II. Alte instanțe de judecată au considerat, dimpotrivă că nu se poate acorda o altă indemnizație pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă, începând cu cel de-al doilea, întrucât din analiza în ansamblu a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, rezultă că scopul a fost de a susține familia în vederea creșterii copilului, indemnizația nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinind astfel, veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creșterea copilului.
Astfel, s-a reținut că potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 148/2005, de indemnizație, beneficiază oricare dintre părinții firești ai copilului, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de art.1 și dacă depune înscrisurile prevăzute de art. 8.
Din conținutul art. 1 și al art. 8 din ordonanță, rezultă că pot beneficia de indemnizație, doar părinții care au realizat timp de 12 luni, anterior datei nașterii copilului, venituri supuse impozitului pe venit, ceea ce denotă că indemnizația suplinește venitul părintelui aflat în concediu de creștere a copilului.
Dacă indemnizația ar fi fost prevăzută ca un drept al copilului, condiția ca anterior datei nașterii, părintele să fi realizat venituri, nu mai era inserată în actul normativ și s-ar fi dispus plata indemnizației pentru fiecare copil, indiferent dacă părintele a realizat sau nu venituri.
Singurul drept înscris în favoarea copilului este alocația reglementată de art. 4 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, alocație care se acordă pentru fiecare copil, astfel încât, în situația sarcinilor multiple, fiecărui copil i se cuvine o alocație, în cuantumul prevăzut de acest articol.
Este adevărat că pentru creșterea a doi sau mai mulți copii se impun cheltuieli mai mari, dar instanța este ținută a aplica ordonanța, în forma în vigoare și doar legiuitorul este în măsură să modifice legea atunci când apreciază că nu este în acord cu situația economică, socială sau cu normele europene.
Prin urmare, instanțele au apreciat că indemnizația prevăzută de art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 se acordă raportat la naștere, iar nu la numărul de copii rezultați din aceasta. ( Anexa II )
III. De asemenea, există și opinia conform căreia, indemnizația pentru creșterea tuturor copiilor născuți din sarcini gemelare este în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei fiecare, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 239/2009 și de 600 lei după acest moment, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de sarcină.
În argumentarea acestei opinii s-a reținut că, deși este adevărat că art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 prevede că indemnizația este un drept cuvenit persoanelor beneficiare ale concediului și nu un drept cuvenit copilului sau copiilor, iar din interpretarea restrictivă a acestui text ar rezulta că indemnizația este unică, indiferent de numărul de copii născuți la o singură naștere, ci reprezintă un drept cuvenit celui aflat în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, totuși, față de scopul reglementării, astfel cum acesta este exprimat în preambulul ordonanței de urgență, se constată că indemnizația a fost prevăzută pentru susținerea familiei, în vederea creșterii copilului.
Ca atare, fiind un drept cuvenit copilului, creșterea a doi copii implică drepturi pentru fiecare dintre aceștia.
În forma modificată prin Legea nr. 239 din 18 iunie 2009, la art. 2 se prevede faptul că, începând cu al doilea copil provenit dintr-o sarcină gemelară sau multiplă se adaugă la indemnizația deja stabilită la art. 1, suma de 600 lei.
Astfel, până la data de 18 iunie 2009, cu respectarea principiului neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României, s-a considerat că partea trebuie să beneficieze, în plus, față de indemnizația de 85% din media veniturilor obținute pe ultimele 12 luni anterioare nașterii, de încă o indemnizație în același cuantum și pentru cel de al doilea copil, urmând ca, de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 239/2009, să fie acordate indemnizații plafonate la suma de 600 lei, având în vedere că legiuitorul a prevăzut acest cuantum, în mod expres, pentru cel de al doilea copil și următorii, născuți dintr-o sarcină multiplă. ( Anexa III )
Apreciez primul punct de vedere ca fiind în acord cu litera și spiritul legii.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, în forma anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 239/2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 403 din 15 iunie 2009 :
(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei."
Totodată, prin art. 6 din ordonanță, se statuează că :
(1) Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art. 5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006.
(2) Se ia în calcul la stabilirea celor 3 nașteri și nașterea survenită până la data de 31 decembrie 2005 inclusiv, în situația în care solicitanții drepturilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență îndeplinesc condițiile de acordare a acestora după data de 1 ianuarie 2006.
(3) Durata de acordare a concediului prevăzut la art. 1 se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (2).
(4) În cazurile prevăzute la alin. (3) se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență.
Din interpretarea acestei norme legale, precum și a ordonanței în ansamblul său, rezultă că acordarea drepturilor prevăzute de acest act normativ se raportează, în primul rând, la interesul copilului.
Astfel, așa cum se menționează în preambulul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, norme de interpretare oficiale și obligatorii, acest act normativ are ca scop îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, precum și stimularea creșterii natalității și diminuarea fenomenului de abandon al copiilor.
În acest context, apreciem că scopul declarat de legiuitor la adoptarea acestui act normativ precizează în mod clar că beneficiarul final al acestei forme de protecție socială este copilul, astfel încât, eventualele inechități decurgând dintr-o interpretare formală sau literală a textului reglementator, trebuie analizate în raport cu acesta, ca titular de drepturi.
Pentru îndeplinirea acestui scop, s-a instituit o indemnizație ce reprezintă o prestație minimală de asistență socială cu caracter universal care nu este supusă sistemului contributiv.
Realizarea scopului propus de către legiuitor nu se poate atinge decât în situația în care, fiecare dintre copii rezultați dintr-o sarcină gemelară sau multiplă, beneficiază de aceleași drepturi ca și copilul rezultat dintr-o sarcină simplă.
Astfel, părintele are un drept propriu în funcție de contribuția sa la bugetul de stat prin impozitul pe venit plătit ( 85% din media veniturilor realizate în ultimele 12 luni de activitate, dar nu mai mult de 4000 lei), iar pentru susținerea familiei și protecția copilului sunt prevăzute indemnizații minimale ce se acordă în funcție de numărul de nașteri sau de copii care se află în creșterea și îngrijirea persoanei respective.
În acest sens, este de subliniat, dispoziția conținută în art.7 lit.c) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 conform căruia, o condiție esențială pentru acordarea drepturilor prevăzute de ordonanță, este ca persoana să locuiască împreună cu copilul/copiii pentru care solicită drepturile și, totodată, să se ocupe de creșterea și îngrijirea acestuia/acestora.
Prin urmare, apreciem că indemnizația minimală a fost stabilită de legiuitor în considerarea copiilor, și nu a părinților, tutorilor, adoptatorilor, etc.
Astfel, pentru situația reglementată de art. 5 alin. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.148/2005, respectiv pentru persoanele care au adoptat copilul sau cărora li s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care au copii în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, precum și a persoanelor care au fost numite tutore, acordarea indemnizației lunare este raportată la numărul copiilor, fiind prevăzută astfel, o indemnizație separată pentru fiecare dintre aceștia.
Totodată, prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 și, ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006, adoptate pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a acestui drept.
Așa cum a statuat, în mod constant Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, în jurisprudența sa, normele metodologice prevăzute în art. 2 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 și art. 3 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 sunt în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să existe o justificare de ordin obiectiv[1].
Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii și limitând acordarea drepturilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 la numărul nașterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultați din fiecare naștere, art. 2 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 și art. 3 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară, în aplicarea căruia au fost adoptate și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și copiii proveniți dintr-o sarcină multiplă.
Pe de altă parte, așa cum am precizat anterior, art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 se referă la indemnizația lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei nașteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situațiile prevăzute la art. 5 alin. 2 din același act normativ, iar la modul cum s-a definit nașterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență, s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuți și cei, de exemplu, adoptați, în sensul că, în cazul adopției s-ar primi o indemnizație pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi sau trei gemeni, iar pentru gemenii născuți în cadrul unei familii, s-ar acorda o singură indemnizație[2].
Apreciem că soluția conform căreia, fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă beneficiază de indemnizația în cuantum fix prevăzută de art. 1 alin.1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 este în acord cu spiritul legii, având în vedere și faptul că, la data de 10 iunie 2009 a fost adoptată Legea nr. 239/2009 care, printr-un articol unic, modifică art.2 din ordonanță și statuează: Cuantumul indemnizației prevăzute la art. 1 alin. (1) se majorează cu 600 lei pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, începând cu al doilea copil provenit dintr-o astfel de naștere."
Prin urmare, acest act normativ a lămurit controversele apărute în practică, referitoare la posibilitatea acordării unei sume fixe suplimentare, pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină multiplă[3].
Este adevărat că aceste prevederi legale nu se aplică retroactiv, însă ele înlătură inechitățile constatate pe cale jurisprudențială și vin să întărească argumentele anterior menționate, în sensul că la acordarea indemnizației prevăzute de art. 1 alin.(1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, trebuie să se aibă în vedere și numărul de copii, nu doar numărul de nașteri.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 3307 din Codul de procedură civilă, solicit admiterea recursului în interesului legii și pronunțarea unei decizii în această chestiune de drept.
PROCUROR GENERAL
Laura Codruța Kövesi