R O M A N I A

                 MINISTERUL  PUBLIC

PARCHETUL  DE PE LANGA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE                                            

                          C A B I N E T

                PROCUROR GENERAL

               Nr.    6499/7519/III-5/2010

               din  ______________   2010

Recurs în interesul legii expediat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 4 februarie 2011

                C ă t r e,

                   PREŞEDINTELE  ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

                        În  conformitate cu prevederile art. 329 din Codul procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010,  formulez prezentul        

RECURS  ÎN  INTERESUL LEGII

În practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la „modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare şi a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operaţiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 şi care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, prin raportare, fie la dispoziţiile Anexei nr.3 la Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale sau ale Anexei nr.9 la Ordinul nr.340/2001 al Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale ”.

                        În urma verificării jurisprudenţei la nivelul întregii ţări, s-a constatat că în soluţionarea cauzelor având ca obiect contestaţii la deciziile de pensionare şi stabilirea drepturilor de pensie după data de 1 aprilie 2001, pentru persoanele care beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare urmare desfăşurării de activităţi încadrate în condiţii deosebite sau speciale de muncă ori  într-un grad de invaliditate,   practica judiciară este neunitară, după cum urmează :

I. Astfel, unele instanţe de judecată au apreciat că pentru aceste categorii de persoane, verificarea îndeplinirii condiţiilor privind vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare se face prin raportare la data formulării cererii de pensionare conform dispoziţiilor cuprinse în Anexa nr. 3 a Legii nr. 19/2000 şi nu raportat la prevederile din Anexa nr. 9 la Ordinul nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor legii, întrucât acesta derogă şi modifică dispoziţiile legale .

                        În acest sens, s-a reţinut că, Anexa nr. 9 la Ordinul nr. 340/2001 se suprapune peste dispoziţiile Anexei nr. 3 a legii, doar cu privire la persoanele care solicită pensionarea pentru limită de vârstă, urmare desfăşurării activităţii în condiţii normale de muncă, dar nu şi pentru cei care beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare potrivit legii.

                        Constatându-se că cele două anexe au aceeaşi sferă de reglementare, dar conţin prevederi contradictorii, instanţele au aplicat dispoziţiile din actul normativ cu forţă juridică superioară, respectiv, Legea nr. 19/2000 şi anexa 3 la această lege.  (Anexa I)

II. Alte instanţe de judecată, în aceleaşi ipoteze,  au considerat dimpotrivă, că vârsta standard de pensionare şi stagiul complet de cotizare pentru aceste categorii de persoane se stabilesc în funcţie de data naşterii persoanei asigurate, conform eşalonării indicate în Anexa nr.9 a Ordinului Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

                        În acest sens, s-a apreciat că textul art. 41 alin. (4) din Legea nr.19/2000 privind creşterea eşalonată a stagiului complet de cotizare, în decurs de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii nu se aplică, deoarece vizează cadrul general al pensiei pentru limită de vârstă.

În argumentarea acestei opinii au fost avute în vedere dispoziţiile

pct. 3  Secţiunea II Cap. B din Normele de aplicare a Legii nr. 19/2000, aprobate prin Ordinul Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340/2001, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora, „Vârstele standard de pensionare şi stagiile minime sau complete de cotizare pentru femei şi bărbaţi sunt prevăzute în anexa nr. 3 la lege, detaliată în funcţie de data naşterii în anexa nr. 9 la prezentele norme”.  (Anexa II)

Apreciez primul punct de vedere ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii.

                         Noua legislaţie privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea în considerare a întregii activităţi şi a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se consideră perioadă de cotizare.

                       În acest sens, pensia pentru limita de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public [art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000].

Vârsta standard de pensionare, respectiv vârsta la care se putea solicita înscrierea la pensie, potrivit art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, era de 60 de ani pentru femei şi de 65 de ani pentru bărbaţi.

                        De asemenea, legea statua că atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării sale în vigoare, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3 [art. 41 alin. (2) ].

                   Totodată, se prevedea că stagiul minim de cotizare, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi era de 15 ani. Creşterea stagiului minim de cotizare, de la 10 ani, la 15 ani urma să se realizeze în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3 [art. 41 alin. (3)].

                 Stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi [art. 41 alin. (4)].

                Pentru asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea, total sau parţial în condiţii deosebite sau speciale de muncă ori în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, legiuitorul a instituit norme speciale referitoare la vârsta de pensionare şi la stagiul de cotizare .

                  Astfel, prin art. 42 din Legea nr.19/2000, s-a prevăzut că asiguraţii care au realizat stagiul complet de cotizare şi care şi-au desfăşurat activitatea total sau parţial în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1, iar vârstele de pensionare astfel reduse,  nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 55 de ani pentru bărbaţi .

                        De asemenea, asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă beneficiau de pensie cu reducerea vârstelor standard de pensionare, în conformitate cu art. 43 – 46 din lege.

                        Totodată, persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în funcţie de gradul handicapului, beneficiau de reducerea stagiilor de cotizare şi a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 a Legii nr.19/2000 ( art. 47 ).

       Se observă deci, că vârsta standard de pensionare şi stagiul minim şi stagiul complet de cotizare constituie criterii legale obiective de a căror îndeplinire este condiţionată exercitarea dreptului la pensie, aplicabile oricăror persoane care au calitatea de asigurat în sistemul public de pensii.

                        Aceste elemente obiective cunosc însă, în prezent, modificări etapizate periodic, efect al intenţiei legiuitorului, de majorare treptată a vârstelor standard la care asiguraţii pot solicita pensionarea, precum şi a stagiilor complete de cotizare.

                        Această creştere treptată a valorilor s-a realizat, începând cu anul 2001, conform graficului de eşalonare prevăzut de Anexa 3 a Legii nr.19/2000, potrivit căruia, vârsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare şi stagiul complet de cotizare erau prevăzute în funcţie de perioada în care se  solicita pensionarea.

                        Spre deosebire de dispoziţiile acestei anexe, prin Anexa 9 a Ordinului Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340/2001 emis în aplicarea prevederilor Legii nr.19/2000 , vârsta standard de pensionare, stagiul minim de cotizare şi stagiul complet de cotizare erau prevăzute în funcţie de data naşterii persoanei asigurate  care solicita deschiderea dreptului la pensie, stabilindu-se astfel, o altă modalitate pentru identificarea vârstei standard de pensionare întru-un interval de 13 ani, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, respectiv pe perioada aprilie 2001 – noiembrie 2014, în privinţa femeilor şi ianuarie 2001 – martie 2015, în privinţa bărbaţilor. 

                       Anexa 9 a Ordinului nr. 340/2001 este perfect convergentă şi produce aceleaşi efecte juridice, întocmai Anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, numai atunci când se aplică persoanelor care solicită înscrierea la pensie pentru limită de vârstă şi nu beneficiază de nicio reducere a vârstei standard de pensionare.

                        Însă, ori de câte ori asiguratul beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare ca urmare a activităţii desfăşurate în condiţii deosebite de muncă sau în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, aplicarea algoritmului conţinut de una dintre cele două anexe conduce la rezultate diferite, după cum se constată din jurisprudenţa analizată.

                        Astfel, în cazul asiguraţilor care au desfăşurat activităţi încadrate de Legea nr. 19/2000 în condiţii deosebite sau speciale de muncă, precum şi în situaţia persoanelor care au realizat stagii de cotizate în condiţii de handicap preexistent, raportarea, exclusiv la Ordinul nr. 340/2001 conduce la o amânare a deschiderii drepturilor de pensie pentru limita de vârstă, şi deci, la o temporizare  a beneficiului pe care dispoziţiile art. 42, art. 46 şi art. 47 din lege le-a  recunoscut acestei categorii de asiguraţi, prin reducerea vârstei standard de pensionare.

                        Or, determinarea momentului la care asiguraţilor aflaţi în aceste ipoteze li se vor deschide drepturile de pensie pentru limită de vârstă, prin raportare la data naşterii asiguratului, contravine atât prevederilor exprese conţinute  în art. 47 şi art. 167 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 19/2000, cât şi spiritului reglementării care a urmărit ca, pe calea unor norme speciale şi derogatorii, să acorde un beneficiu legal unor anumite categorii de asiguraţi, tocmai în considerarea condiţiilor speciale în care şi-au desfăşurat activitatea. 

                        O asemenea interpretare şi aplicare a legii, exclusiv prin raportare la prevederile Anexei nr. 3 la Legea nr. 19/2000, corespunde şi intenţiei exprimate expres în art. 41 alin. (2) din lege, de atingere etapizată a vârstei standard de pensionare şi de stabilire a unei perioade tranzitorii, până în luna decembrie 2014, perioadă în care, pentru intervale de timp clar specificate în Anexa 3 a legii, vârstele standard de pensionare sunt mai mici de 65 de ani pentru bărbaţi şi de 60 de ani pentru femei.

                        Deci, constatându-se că, deşi atât Anexa 3 a Legii nr.19/2000, cât şi Anexa 9 a Ordinului nr. 340/2001 aveau aceeaşi sferă de reglementare, punerea în aplicare a algoritmului conţinut de una dintre cele două anexe conduce la consecinţe juridice diferite în privinţa unor anumite categorii de asiguraţi.        

                        Apreciem că, în aplicarea acestora, trebuie avut în vedere actul normativ cu forţă juridică superioară, respectiv legea şi nu ordinul emis în aplicarea legii.

                        Această soluţie decurge din interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000  privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora, „Actele normative date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.”

                        Tot astfel, conform art.77 din aceeaşi lege , „Ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului.”

                        Prin urmare, Ordinului Ministrului Muncii şi Solidarităţii Sociale nr. 340/2001 are natura juridică a unui act normativ adoptat în executarea prevederilor Legii nr.19/2000, astfel încât, el trebuie aplicat numai în limitele acestei legi.

                        De altfel, aplicabilitatea Anexei 3 a Legii nr. 19/2000, pentru categoriile de persoane analizate este prevăzută în mod expres de prevederile tranzitorii conţinute în art. 167 alin. (1)  lit. a) din lege, conform cărora:

                        „ (1) De la data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data în care stagiile complete de cotizare cerute sunt de 30 de ani pentru femei şi 35 de ani pentru bărbaţi:

                        a) persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate prin prezenta lege în condiţii deosebite de muncă beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 42, în raport cu vârstele standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3; (…) ” .

                        În acelaşi sens, tabelul nr. 4 la care face trimitere norma cuprinsă în art. 167¹ din lege,  stabileşte că persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I de muncă, conform legislaţiei anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3.

                        Aceste texte de lege vizează  acele situaţii tranzitorii în care ieşirea la pensie are loc între data intrării în vigoare a legii şi până la data la care se vor atinge stagiile complete de cotizare.

                        Prin urmare, pentru această perioadă, persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate de Legea nr.19/2000 în condiţii deosebite sau speciale de muncă ori într-un grad de invaliditate,  beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în Anexa nr. 3 a legii  care se determină în funcţie de data formulării cererii de pensionare.

                        În cauză, nu sunt deci aplicabile vârstele standard de pensionare şi stagiile complete de cotizare stabilite în funcţie de data naşterii, astfel cum acestea sunt expuse în Anexa nr.9 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.19/2000, întrucât acest tabel are în vedere ipoteza clasică potrivit căreia, pensionarea se face la data împlinirii vârstei standard de pensionare şi nu atunci când asiguraţii beneficiază de reducerea acestei vârste, urmare desfăşurării activităţii în condiţii deosebite, condiţii speciale de muncă ori într-un grad de invaliditate.

                        Apreciem că, deşi Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale  a fost abrogată în mod expres prin art.196 lit. a din Legea  nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial  nr. 852 din 20 decembrie 2010,  problema de drept invocată subzistă şi se cuvine a fi dezlegată, având în vedere dispoziţiile tranzitorii conţinute de art. 174 şi 178 din noua lege , conform cărora : „ Litigiile care se referă la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a acesteia, se vor judeca potrivit legii în baza căreia a fost stabilit dreptul”  iar   „ cererile înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor soluţiona conform normelor legale existente la data deschiderii drepturilor de pensii.”

x

x                x

Pentru aceste motive, în temeiul art. 330⁷ din Codul de procedură civilă, solicit admiterea recursului în interesului legii şi pronunţarea unei decizii prin care să asiguraţi interpretarea şi aplicarea unitară a legii în această chestiune de drept.

PROCUROR GENERAL

Laura Codruţa Kövesi