Nr.1546/C/4774/III-5/2009

 

 

 

C ă t r e,

 

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

 

 

                   În temeiul art.4142 alin.1 din Codul de procedură penală şi al art.25 lit.a din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, declar

 

RECURS ÎN INTERESUL LEGII

 

în vederea stabilirii calităţii procesuale a Fondului pentru protecţia victimelor străzii (art.251 din Legea nr.32/2000) şi a posibilităţii obligării acestuia, în cadrul procesului penal, la despăgubiri civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate pentru răspundere civilă.

 

                   Jurisprudenţa actuală în această  materie este diferită în funcţie de opţiunea instanţelor de a achiesa la una dintre următoarele orientări :

                   1.       Unele instanţe au considerat Fondul ca fiind un garant şi l-au obligat, cu sau fără menţionarea expresă a acestei calităţi, în solidar (alături, împreună) cu inculpatul la plata despăgubirilor. Temeiul în drept al acestei obligări l-au constituit dispoziţiile art.998 şi urm. din Codul civil (anexele 1, 2), ale art.998 şi urm. din Codul civil alături de dispoziţiile art.61 din Legea nr.136/1995, art.251 din Legea nr.32/2000, dispoziţiile din Normele privind Fondul de protecţie a victimelor străzii (anexele 3 – 8) şi chiar dispoziţiile art.1003 din Codul civil (anexa 9).

                   2.       Alte instanţe au considerat Fondul, de asemenea, ca şi garant şi au motivat expres lipsa calităţii acestuia de persoană responsabilă civilmente, obligându-l, cu invocarea dispoziţiilor art.61 din Legea nr.136/1995 sau a Normelor privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, la plata despăgubirilor  în solidar cu inculpatul (anexa 10) sau singur (anexa 11) ori au obligat numai inculpatul, Fondului constatându-i, atât în motivare, cât şi în dispozitiv, „calitatea de garant al obligaţiei de despăgubiri în cauză” (anexa 12).

                   3.       S-a considerat şi că Fondul are calitatea de asigurător, fiind obligat în solidar (alături) cu inculpatul la plata despăgubirilor, invocându-se dispoziţiile art.54 alin. 4 şi art.57 din Legea nr.136/1995 şi decizia Secţiilor Unite nr.I/2005 (anexa 13).

                   4.       În fine, o altă orientare jurisprudenţială a considerat Fondul garant al obligaţiei de despăgubire, menţionând expres acest aspect, obligând numai inculpatul la plata despăgubirilor (anexele 14 – 18). O parte a acestei jurisprudenţe a motivat introducerea în cauză a Fondului numai pentru motive de opozabilitate a hotărârii (anexa 14).

                   5.       S-a considerat şi că Fondul nu poate avea doar o simplă obligaţie de garantare a despăgubirii, nefiind un simplu garant, ci „un obligat principal” la despăgubirea persoanei păgubite. S-a motivat arătându-se că, în procesul penal, nu există decât părţile definite de dispoziţiile art.23 – 24 din Codul de procedură penală, aceea de garant nefiind una dintre ele;   printr-un ordin al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nu se poate crea părţi / participanţi în procesul penal şi, pentru acest motiv, nu se poate vorbi de un garant ca participant în procesul penal (anexa 19).

*

*           *

                   În scopul protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse  înmatriculării, precum şi de tramvai,  în ipoteza în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv  tramvaiul nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, a fost constituit Fondul de protecţie a victimelor străzii (art.61 din Legea nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările şi art.251 din Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, modificate şi completate).

                   Aşa cum rezultă, atât din dispoziţiile legale menţionate (art.61 alin.3 din Legea nr.136/1995, art.251 alin.10 din Legea nr.32/2000), precum şi din art.2 al Normelor privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, adoptate prin Ordinul nr.1 din 4 martie 2008 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (Monitorul Oficial nr.287 din 14 aprilie 2008), Fondul îndeplineşte, printre alte atribuţii, şi pe aceea de organism de plată a despăgubirilor. Această funcţiune a Fondului este prevăzută şi în art.3 al Normelor menţionate care stabileşte că Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente  de vehicule, cu condiţia ca vehiculul sau tramvaiul care a provocat accidentul să fi rămas neidentificat sau să nu fi fost asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevede obligativitatea asigurării (alin.1). În precizarea acestei funcţii, art.3 alin.3 al Normelor arată că Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligaţiei de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuţiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului.

                   În consecinţă, menirea acestui Fond este aceea de a acoperi prejudiciile produse prin accidente de circulaţie în ipotezele particulare stabilite de textele anterior citate.

                   Procedura de recuperare a acestor prejudicii se realizează, în mod obişnuit, prin încunoştinţarea de către persoanele păgubite, prin cerere de despăgubire, direct a Fondului sau a oricărui asigurător care practică asigurarea RCA (art.7 alin.1 din Norme), procedura concretă fiind reglementată de dispoziţiile art.7 – 10 din aceleaşi Norme.

                   Pe lângă această procedură nelitigioasă de recuperare a prejudiciilor, este posibilă şi existenţa uneia litigioase, în faţa instanţelor judecătoreşti  şi care este prevăzută expres de art.11 din Norme. Astfel, în ipoteza unui litigiu, drepturile persoanelor păgubite se exercită împotriva Fondului (art.11 alin.1); atunci când persoanele prejudiciate au intentat acţiune în justiţie împotriva persoanelor responsabile  pentru repararea prejudiciilor vor fi despăgubite de Fond în baza  hotărârii judecătoreşti, Fondul având legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire (art.11 alin.2).

                   Din această perspectivă normativă, raportat la procesul penal nu poate exista decât ipoteza în care vehiculul sau tramvaiul care au provocat accidentul nu aveau asigurare RCA deşi exista obligativitatea asigurării, nu şi ipoteza neidentificării autorilor accidentului. În aceste condiţii, exercitând acţiunea civilă în procesul penal, persoana prejudiciată constituită parte civilă va solicita despăgubiri de la autorul accidentului / inculpat sau / şi de la partea responsabilă civilmente. Acestea sunt singurele părţi ale procesului penal împotriva cărora se poate exercita acţiunea în răspundere civilă.

                   Având în vedere dispoziţiile art.11 alin.2 din Norme care prevăd că persoanele care au intentat acţiune în justiţie împotriva persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond, în baza hotărârilor judecătoreşti, rezultă că, prin lege, Fondul este chemat să răspundă pentru pagubele provocate de autorul accidentului de circulaţie şi care, în procesul penal, are calitatea de inculpat. În aceste condiţii, calitatea procesuală a Fondului în procesul penal este aceea de parte responsabilă civilmente conform art.24 alin.ultim din Codul de procedură penală. Acesta va răspunde civil pentru inculpat, suportând plata despăgubirilor, pe care le avansează şi pe care, în final, le va recupera pe calea regresului (art.13 din Norme).

                   Fondul va fi obligat prin hotărâri judecătoreşti la plata despăgubirilor, având în vedere dispoziţiile art.11 alin.2 prima frază din Norme. După efectuarea plăţii despăgubirilor astfel stabilite, Fondul se va subroga în drepturile persoanelor păgubite, persoanele responsabile pentru producerea şi recuperarea prejudiciului fiind obligate să ramburseze Fondului despăgubirile achitate (art.13 din Norme).

                   Fondul este un garant al obligaţiei de despăgubire, dar un garant care nu poate opune persoanelor păgubite beneficiul de discuţiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului. Prin această înlăturare de către lege a beneficiului de discuţiune Fondul răspunde pentru pagubele produse prin accidentul de circulaţie.

                   Răspunderea sa civilă este, în aceste condiţii, o răspundere pentru inculpat, iar nu o răspundere alături, solidară cu acesta.

                   Pe de altă parte, trebuie evitată confuzia dintre calitatea procesuală (instituţie de drept procesual) şi natura juridică a tipului de răspundere civilă (instituţie de drept substanţial). Între cele două tipuri de instituţii nu există identitate. Astfel, sub aceeaşi calitate procesuală pot exista mai multe tipuri de răspundere civilă : persoana chemată să răspundă în procesul penal, potrivit legii civile, pentru pagubele provocate prin fapta inculpatului, adică partea responsabilă civilmente poate răspunde atât pentru inculpat când acesta este insolvabil, minor, interzis judecătoresc şi garant în condiţii legale speciale (cazul Fondului) sau alături de inculpat, precum în cazul răspunderii comitentului, institutorului, garantului tipic (fidejuisor).

 

*

*                *

                   Având în vedere cele expuse, vă solicit să constataţi că această problemă de drept a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti şi, printr-o decizie obligatorie, să stabiliţi modul unitar de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.

 

PROCUROR GENERAL,

Laura Codruţa Kövesi