Nr.21420/783/2006

C ă t r e

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În temeiul art.414² alin.1 din Codul de procedură penală şi art.25 lit.a din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, vă sesizez cu :

RECURS ÎN INTERESUL LEGII

privind menţinerea liberării condiţionate în baza art.61 din Codul penal, în condiţiile contopirii unor pedepse aplicate pentru fapte concurente, descoperite ulterior, dar săvârşite anterior liberării .

Examenul jurisprudenţei actuale, în materie penală, evidenţiază două orientări cu privire la acest aspect şi, prin urmare, caracterul neunitar al acesteia, astfel :

1.Unele instanţe au dispus revocarea liberării condiţionate în cazul descoperii unei infracţiuni concurente cu cea pentru care s-a aplicat pedeapsa din a cărei executare condamnatul a fost liberat condiţionat. (Anexele nr.1-8)

2. Alte instanţe au considerat însă că revocarea liberării condiţionate nu este posibilă decât atunci când se săvârşeşte o nouă infracţiune în perioada liberării condiţionate, nu şi când se descoperă existenţa unei infracţiuni săvârşite anterior de către condamnat câtă vreme în cuprinsul dispoziţiilor art.61 din Codul penal nu sunt prevăzute alte cazuri de revocare. (Anexele nr.9-21)

*

* *

Apreciez că a două soluţie este cea legală.

Potrivit art.61 alin.1 din Codul penal pedeapsa se consideră executată dacă în intervalul de timp de la eliberare până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit din nou o infracţiune.

Dacă în acelaşi interval cel liberat a comis din nou o infracţiune, instanţa, ţinând seama de gravitatea acesteia, poate dispune fie menţinerea liberării condiţionate,fie revocarea. În acest din urmă caz pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară se contopesc, putându-se aplica un spor până la 5 ani.

Revocarea este obligatorie în cazul săvârşirii anumitor infracţiuni arătate în textul menţionat (art.61 alin.2 din Codul penal).

Din cuprinsul acestei prevederi legale rezultă că revocarea liberării condiţionate se poate dispune numai dacă se stabileşte că, în timpul cât condamnatul a fost liberat condiţionat a săvârşit din nou o infracţiune, o altă posibilitate de revocare nefiind prevăzută de lege.

Aşadar, nici o dispoziţie legală nu prevede că revocarea liberării condiţionate s-ar putea dispune şi în situaţia în care se descoperă că înainte de a se lua această măsură, cel condamnat mai săvârşise o infracţiune concurentă, necunoscută instanţei în acel moment şi pentru care acesta a fost ulterior judecat şi condamnat.

În ipoteza analizată, condamnatul va fi judecat şi pentru infracţiunea concurentă descoperită, urmând ca pedepsele stabilite (cea pentru infracţiunea nou descoperită şi cea pentru care s-a pronunţat condamnarea din a cărei executare cel în cauză a fost liberat) să fie contopite în condiţiile art.33, 34, şi 36 din Codul penal, aplicându-se o nouă pedeapsă pe care condamnatul ar urma să o execute.

Însă în atare situaţie există posibilitatea, ca în raport de pedeapsa stabilită pentru infracţiunea concurentă descoperită ulterior şi de pedeapsa rezultată în urma contopirii, însăşi condiţiile de fond ale liberării condiţionate să nu fie îndeplinite.

Astfel, fracţiile de pedeapsă ce au fost executate efectiv sau considerate ca atare pe baza muncii prestate, deşi faţă de pedeapsa avută în vedere la data liberării condiţionate realizau condiţiile impuse de art.59-60 din Codul penal, este posibil să devină necorespunzătoare cerinţelor legale în raport de noua pedeapsă aplicată în urma contopirii.

Într-o asemenea ipoteză se impune reconsiderarea îndeplinirii criteriilor legale de acordare a liberării condiţionate, operaţiune posibilă numai dacă hotărârea anterioară prin care s-a acordat liberarea va fi considerată lipsită de efecte pentru viitor, respectiv desfiinţată.

În raport de aceste situaţii, Plenul Tribunalului Suprem, la pct.5 al deciziei de îndrumare nr.6/1970, interpretând în mod constructiv principiile care guvernează materia, a menţionat : „…trebuie să se ţină seama că hotărârea prin care s-a admis liberarea condiţionată, rezolvând un raport procesual penal adiacent, este susceptibil a fi modificată odată cu hotărârea prin care s-a rezolvat fondul procesului şi s-a pronunţat sancţiunea în executarea căreia s-a aflat condamnatul.

Ca atare, prin noua hotărâre de condamnare se va desfiinţa şi hotărârea prin care s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului, urmând ca acesta să facă o nouă cerere (chiar fiind în stare de libertate), prin care să se examineze existenţa condiţiilor prevăzute în art.59, 60 din Codul penal, în raport de noua situaţie. În măsura în care, faţă de noua condamnare, partea din pedeapsa executată de condamnat nu corespunde cerinţelor legale, acesta va fi reîncarcerat pentru a continua executarea pedepsei până la momentul când dobândeşte vocaţia de a fi liberat condiţionat”.

Deci, dacă pedeapsa rezultantă este mai mare decât cea iniţială, condamnatul va mai executa o perioadă de detenţie, până la împlinirea fracţiei prevăzută de lege pentru a obţine liberarea condiţionată. În cazul în care pentru fapta nou descoperită s-a pronunţat o pedeapsă având aceeaşi durată cu cea din a cărei executare condamnatul fusese liberat condiţionat, iar instanţa, în urma contopirii, a aplicat o pedeapsă rezultantă egală cu cea iniţială, în practică s-a decis că este necesar ca timpul executat să fie dedus din pedeapsa aplicată şi să se menţină liberarea condiţionată.

În prezent trebuie avut în vedere că liberarea condiţionată cunoaşte regimuri diferite, după cum pedeapsa ce se execută a fost aplicată pentru o infracţiune intenţionată sau din culpă.

În atare ipoteză este în plus necesar ca pedeapsa aplicată în urma contopirii să aibă în continuare acelaşi regim de executare. Dacă condamnatul a fost liberat condiţionat din executarea unei pedepse pentru o infracţiune din culpă, iar apoi se descoperă o altă infracţiune concurentă intenţionată, chiar dacă în urma contopirii durata pedepsei nu se modifică, liberarea nu poate fi menţinută deoarece în acest caz este nevoie de executarea unor fracţiuni mai mari de pedeapsă pentru dispunerea ei (art.59 şi 59¹ alin.3 din Codul penal).

În cazul în care infractorul a fost condamnat printr-o primă hotărâre la pedeapsa amenzii, pe care a şi executat-o, iar apoi i s-a aplicat printr-o altă hotărâre, pentru o faptă concurentă, pedeapsa închisorii, considerăm că amenda deja plătită trebuie restituită, ea nemaiputând exista ca sancţiune, de vreme ce hotărârea finală nu o mai prevede.

O altă soluţie ar fi de natură să-l dezavantajeze pe condamnat care a fost judecat la date diferite pentru infracţiuni concurente, ceea ce contravine finalităţii instituţiei reglementate de art.36 din Codul penal.

Indicându-se soluţia procesuală a desfiinţării hotărârii prin care s-a dispus liberarea condiţionată a condamnatului, s-a arătat implicit, că în astfel de situaţii nu se poate dispune „revocarea”liberării condiţionate.

Practic, într-o astfel de situaţie are loc o modificare de pedeapsă, instituţie procesuală reglementată de art.449 din Codul de procedură penală.

În situaţia în care problema contopirii unor pedepse aplicate pentru fapte concurente, pedepse din a căror executare există, cel puţin, o liberare condiţionată, se pune în momentul în care hotărârile prin care acestea au fost aplicate sunt definitive şi procesul se află în faza de executare, dispoziţiile art.449 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală sunt incidente.

Însă, pentru ipoteza în care contopirea se dispune prin hotărârea prin care se judecă fapta sau faptele concurente cu cea pentru a cărei pedeapsă s-a dispus liberarea condiţionată, dispoziţia legală menţionată anterior nu este aplicabilă, nefiind îndeplinite condiţiile cerute de alin.1.

Totuşi, şi în această situaţie va avea loc o „modificare de pedeapsă” ca urmare a concursului, hotărârea prin care s-a dispus liberarea condiţionată urmând a fi desfiinţată dat fiind, aşa cum se arată în decizia de îndrumare citată, caracterul adiacent al acesteia.

În raport de cele de mai sus, având în vedere că în reglementarea actuală revocarea liberării condiţionate nu poate fi dispusă decât în singura ipoteză admisă de către Codul penal în vigoare, aceea a săvârşirii unei infracţiuni în perioada liberării condiţionate, extinderea acestei soluţii în alte cazuri nu ar fi conformă cu legea.

*

* *

Având în vedere cele expuse, vă solicit să constataţi că această problemă de drept a primit o soluţionare diferită din partea instanţelor judecătoreşti şi, printr-o decizie obligatorie, să stabiliţi modul unitar de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale.

PROCUROR GENERAL,

Laura Codruţa Kövesi