Nr. 677/C/161/2007

1474/C/306/2007

Expediat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 9 august 2007

C ă t r e,

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, art.25 lit.a şi art.63 lit.f din Legea nr.304/2004, republicată, privind organizarea judiciară, formulez prezentul

RECURS ÎN INTERESUL LEGII

În practica instanţelor judecătoreşti s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.6 din Legea nr.514/2003, modificată prin Legea nr.246/2006, privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic raportate la dispoziţiile art.60 alin.1 şi 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art.31 (fost art.29) şi art.117 (fost art.93) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, privind admisibilitatea acordării consilierilor juridici, cu statut de funcţionari publici, a prestaţiilor suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate.

I. Astfel, unele instanţe au apreciat că reclamanţii, în calitate de consilieri juridici, cu statut de funcţionari publici, au dreptul la prestaţii suplimentare, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate, raportate la indemnizaţia de încadrare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţele au reţinut că reclamanţii au calitatea de consilieri juridici cu statut de funcţionari publici şi se supun prevederilor Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, beneficiind, astfel, de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de acest act normativ, ce constituie norma generală, aplicabilă tuturor categoriilor de funcţionari publici.

Totodată, reclamanţilor, în calitate de consilieri juridici, le sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr.514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, modificată, iar potrivit dispoziţiilor art.24 alin.2 din acest act normativ: „În termen de 6o zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, autorităţile publice, instituţiile şi toate celelalte persoane juridice de drept public sau privat vor opera modificările prevăzute de prezenta lege în încadrarea şi stabilirea statutului, a drepturilor şi obligaţiilor consilierilor juridici pe care îi au numiţi sau angajaţi în slujba lor”.

În baza acestei legi a fost adoptat de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România Statutul profesiei de consilier juridic, publicat în Monitorul Oficial nr.684 din 29 iulie 2004, care în art.60 alin.2 arată că, deosebit de remuneraţia de bază, în considerarea specificului muncii şi a importanţei sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art.25 şi 26 din Legea nr.53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestaţii suplimentare, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate.

Clauzele de mobilitate şi de confidenţialitate sunt reglementate şi definite de dispoziţiile art.20 alin.1 şi 2 lit.c şi d, art.25 şi 26 din Legea nr.53/2003 privind Codul muncii.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.25 din Codul Muncii „prin clauza de mobilitate părţile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în natură”, iar în conformitate cu dispoziţiile art.26 din acelaşi act normativ „Prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contracte colective de muncă sau în contracte individuale de muncă”.

De altfel, acestor drepturi salariale le corespund şi îndatoriri ale consilierilor juridici, aceştia având obligaţia, potrivit art.16 din Legea nr.514/2003, de a respecta secretul şi confidenţialitatea activităţii lor, în condiţiile legii. Pe de altă parte, condiţiile de acordare a sporului de mobilitate se regăsesc în activitatea consilierilor juridici care, potrivit art.41 din Statutul profesiei de consilier juridic, au obligaţia de a se prezenta la termene, la instanţele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituţii, ori de câte ori este necesar, pentru apărarea intereselor persoanei juridice pe care o reprezintă.

Aceeaşi obligaţie, de confidenţialitate, există şi în privinţa tuturor funcţionarilor publici, potrivit art.45 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată şi art.7 alin.2 lit.c) şi d) din Legea nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici.

Aceste două drepturi, constând în prestaţiile suplimentare în bani, corespunzătoare celor două clauze, de mobilitate şi de confidenţialitate nu sunt contrare dispoziţiilor Legii nr.188/1999, deoarece şi acest din urmă act normativ prevede în art.29 alin.2 că: „Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii”.

De altfel, prin art.93 din Statutul funcţionarilor publici se stipulează expres că: „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei funcţiei publice”, astfel încât dispoziţiile Legii nr.514/2003, modificată, pot completa Legea nr.188/1999, republicată.

Întrucât, Statutul funcţionarilor publici nu reglementează expres care sunt celelalte drepturi salariale şi prime ce pot fi acordate funcţionarilor publici, rezultă că legiuitorul, prevăzând posibilitatea acordării acestor adaosuri la salariul de bază, a avut în vedere dispoziţiile din actele normative speciale, prin care au fost prevăzute aceste drepturi.

În această situaţie, consilierii juridici, cu statut de funcţionari publici, pot negocia plata acestor sporuri, având dreptul la prestaţii suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate, ceea ce se circumscrie principiului la egalitate de şanse şi de tratament, consacrat prin dispoziţiile art.39 alin.1 lit.d din Codul muncii şi principiului egalităţii în drepturi consfinţit de art.16 din Constituţia României, neexistând nicio raţiune pentru care şi această categorie de consilieri juridici cu statut de funcţionari publici, să nu beneficieze de aceste sporuri. (Anexa I)

II. Alte instanţe au considerat că această categorie de consilieri juridici nu are dreptul la prestaţiile suplimentare, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate, pentru următoarele considerente:

Consilierii juridici numiţi în funcţie, au statut de funcţionari publici, iar activitatea lor se derulează sub imperiul unei legi speciale, respectiv Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.

Odată cu apariţia Legii nr.514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier, modificată ulterior, s-a dispus prin dispoziţiile art.25 alin.1, înfiinţarea unor asociaţii profesionale, cât şi adoptarea statutelor acestora, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

În cuprinsul dispoziţiilor art.60 alin.1 din Statutul profesiei de consilier juridic, se face distincţie între cele două categorii de consilieri juridici, şi anume, între cei care au statut de salariat şi cei care sunt numiţi în funcţie, cu menţiunea că primii au dreptul la o remuneraţie de bază, stabilită prin negociere, iar cealaltă categorie are dreptul la o remuneraţie, conformă cu dispoziţiile legilor speciale.

Din analiza dispoziţiilor, invocate, rezultă fără echivoc, faptul că negocierile privind clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate, prevăzute de art.25 şi art.26 din Legea nr.53/2003, modificată, privind Codul muncii, vizează doar categoria consilierilor juridici care au statut de salariat, în baza unor raporturi de muncă, decurgând din contractul de muncă. Cea de-a doua categorie de consilieri juridici se află în cu totul altă situaţie juridică, deoarece au statut de funcţionar public, ce derivă dintr-un raport de serviciu şi beneficiază, pentru activitatea prestată, de un salariu stabilit potrivit dispoziţiilor art.29 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.

Ca atare, veniturile acestora constau în salariul de bază, plus un spor de vechime, suplimentul postului şi un supliment al gradului, elemente specifice care apar, în plus, în structura veniturilor ce li se cuvin, faţă de veniturile salariaţilor care se stabilesc prin negociere.

Pe de altă parte, norma juridică ce permite negocierea celor două clauze, nu instituie obligativitatea acestui demers din partea angajatorului, împrejurare faţă de care, chiar şi în situaţia unui refuz nejustificat, de a se negocia, intervenţia instanţei de judecată, apare ca fiind inadmisibilă.

Sub un alt aspect, s-a reţinut faptul că, potrivit dispoziţiilor art.1 alin.2 din Legea nr.53/2003, modificată, prevederile Codului muncii se aplică şi altor raporturi de muncă reglementate prin legi speciale, însă numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii.

Or, Legea nr.188/1999, republicată, conţine astfel de dispoziţii derogatorii, întrucât art.45 reglementează clauza de confidenţialitate, instituind pentru funcţionarii publici, obligativitatea păstrării confidenţialităţii în legătură cu faptele şi informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice, în condiţiile legii, mai puţin informaţiile de interes public, caz în care negocierea unei astfel de cauze trebuie să fie exclusă.

Mai mult, funcţionarii publici au un statut legal, şi nu contractual, iar drepturile lor salariale, potrivit dispoziţiilor art.29 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicată se realizează în conformitate cu dispoziţiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.

Ca atare, rezultă că sporurile cuvenite funcţionarilor publici nu pot fi decât cele prevăzute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale.

Astfel, sistemul de salarizare a funcţionarilor publici reglementat de dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.92/2004 (pentru anul 2005) şi de dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2006 (pentru anul 2006) nu au prevăzut, pentru funcţionarii publici care îndeplinesc funcţii publice de consilieri juridici, acordarea sporului de mobilitate şi confidenţialitate şi nici cuantumul unor asemenea sporuri.

Aşadar, stabilirea prin negociere a unor sporuri salariale, neprevăzute de lege, nu este compatibilă cu statutul şi sistemul unitar de salarizare al funcţionarilor publici.

De altfel, nici Legea nr.514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, modificată, nu reglementează acordarea sporurilor privind clauza de mobilitate şi de confidenţialitate şi nici nu derogă de la statutul legal al funcţionarilor publici, sub aspectul salarizării şi acordării sporurilor salariale.

Statutul profesiei de consilier juridic, care prevede, într-adevăr, în art.60 alin.2, dreptul consilierului juridic de a negocia prestaţii suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate, deşi a fost publicat în Monitorul Oficial, nu poate fi încadrat în categoria actelor normative adoptate de instituţiile şi autorităţile publice abilitate prin Constituţie să asigure executarea unei legi, deoarece Legea nr.514/2003, modificată, prevede doar adoptarea statutelor asociaţiilor profesionale şi nu conferă acestor asociaţii profesionale abilitatea de a emite acte normative, prin care să instituie obligaţii pentru instituţiile publice sau pentru persoanele juridice, la care sunt încadraţi consilierii juridici.

Aşadar, statutul profesiei de consilier juridic nu constituie temei legal, pentru ca instituţia publică să fie obligată să acorde consilierilor juridici, cu statut de funcţionari publici, sporurile salariale decurgând din clauza de mobilitate şi de confidenţialitate.

În această situaţie nu poate fi reţinută existenţa unei discriminări între cele două categorii de consilieri juridici, cei angajaţi, şi cei numiţi, întrucât legea-cadru ce reglementează activitatea consilierilor juridici nu stipulează acordarea unor astfel de sporuri consilierilor juridici ce au statutul de funcţionari publici, şi nici nu derogă de la statutul legal al funcţionarilor publici, sub aspectul salarizării. (Anexa II)

Apreciez că acest ultim punct de vedere este în conformitate cu litera şi spiritul legii.

Potrivit dispoziţiilor art.2 din Legea nr.514/2003, modificată prin Legea nr.246/2006 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, „consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii”.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art.3 din acelaşi act normativ:

„(1) Consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului potrivit funcţiei şi categoriei acesteia.

(2) Consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat”.

Aşadar, profesia de consilier juridic se exercită, fie în baza unui raport de serviciu, în condiţiile prevăzute de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, fie în baza unui raport juridic de muncă, în urma încheierii unui contract individual de muncă, în conformitate cu reglementările din Codul muncii.

Consilierilor juridici numiţi în funcţie, în privinţa drepturilor şi obligaţiilor decurgând din raporturile de serviciu, li se aplică, atât norma generală, reprezentată de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cât şi normele speciale, conţinute de Legea nr.514/2003, modificată, privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.52 din Statutul profesiei de consilier juridic, adoptat la data de 6 martie 2004 de Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România, „consilierului juridic, funcţionar public, îi sunt aplicabile şi beneficiază şi de prevederile legii funcţionarului public”.

În ceea ce priveşte consilierul juridic angajat în muncă, acesta are statut de salariat, fiindu-i aplicabile dispoziţiile Codului muncii, ca normă generală, dar şi normele speciale conţinute de Legea nr.514/2003, modificată.

Drepturile şi obligaţiile consilierilor juridici sunt reglementate prin dispoziţiile art.6 din Legea nr.514/2003, modificată, care prevăd: „Consilierii juridici au drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, potrivit statutului profesional şi reglementărilor legale privind persoana juridică în serviciul căreia se află sau cu care are raporturi de muncă”.

Ca atare, însuşi legiuitorul face distincţie între cele două categorii de consilieri juridici, din punct de vedere al statutului acestora, cu importante consecinţe în ceea ce priveşte sfera şi conţinutul drepturilor şi obligaţiilor ce le revin.

Această distincţie se regăseşte şi în cuprinsul Statutului profesiei de consilier juridic, în ceea ce priveşte sistemul de remunerare al consilierilor juridici.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.60 alin.1 din acest statut: „Pentru activitatea sa profesională consilierul juridic are dreptul la o remuneraţie de bază, stabilită prin negociere pentru consilierul juridic ce are statut de salariat, sau conform legilor speciale pentru cel numit în funcţie”.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.13 lit.b din acelaşi act: „Pentru activitatea depusă, consilierul juridic are dreptul să fie remunerat conform prevederilor formei scrise a raportului juridic care stă la baza exercitării profesiei faţă de beneficiar”.

Drepturile salariale suplimentare decurgând din clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate au fost stabilite prin alin.2 al art.60 din Statutul profesiei de consilier juridic: „Deosebit de remuneraţia de bază astfel stabilită, în considerarea specificului muncii şi a importanţei sociale a serviciilor profesionale, în temeiul art.25 şi 26 din Legea nr.53/2003, cu modificările ulterioare, consilierul juridic poate negocia prestaţii suplimentare în bani reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate”.

Prin sintagma „consilierul juridic poate negocia” a fost avută în vedere, în mod clar, numai categoria consilierilor juridici, care au statut de salariaţi, ale căror raporturi cu persoana juridică pe care o reprezintă sau căreia îi asigură consultanţă decurg dintr-un contract individual de muncă, dispoziţiile legale, anterior citate, nefiind aplicabile consilierilor juridici cu statut de funcţionari publici.

În cazul acestei de-a doua categorii, potrivit dispoziţiilor art.2 alin.2 şi art.4 alin.1 din Legea nr.188/1999, republicată, numirea în condiţiile legii, într-o funcţie publică, la conferă statutul de funcţionari publici, iar pe baza actului administrativ de numire se nasc şi se exercită raporturile de serviciu cu autoritatea sau instituţia publică, faţă de care este asigurată consultanţa şi reprezentarea.

În privinţa drepturilor salariale ale funcţionarilor publici este exclusă stabilirea acestora prin negociere, întrucât determinarea lor se realizează în baza unor acte normative.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art.31 din Legea nr.188/1999, republicată,

„(1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din:

a) salariul de bază;

b) sporul de vechime în muncă;

c) suplimentul postului;

d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

(2) Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii.

(3) Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici”.

Aşadar, funcţionarii publici au un statut legal şi nu contractual, care se realizează în conformitate cu dispoziţiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.

Elementele specifice acestei structuri salariale sunt sporul de vechime, suplimentul postului şi cel al gradului, la care se pot adăuga prime şi alte drepturi salariale, cu condiţia ca acestea să fie prevăzute de lege.

În referire la prestaţiile suplimentare în bani, reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate, trebuie precizat faptul că acestea sunt reglementate expres de dispoziţiile art.20 alin.1 şi 2 lit.c şi d din Codul muncii, constituind clauze specifice, negociate de părţi, altele decât clauzele generale ale contractului individual de muncă stabilite de art.17 din Codul muncii şi sunt definite de dispoziţiile art.25 şi art.26 din acest act normativ.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art.25 din Codul muncii: „Prin clauza de mobilitate părţile în contractul individual de muncă stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligaţiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă. În acest caz salariatul beneficiază de prestaţii suplimentare în bani sau în natură”, iar potrivit dispoziţiilor art.26 din acelaşi act normativ „prin clauza de confidenţialitate părţile convin ca, pe toată durata contractului individual de muncă şi după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informaţii de care au luat cunoştinţă în timpul executării contractului, în condiţiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă”.

Aceste prestaţii suplimentare sunt aplicabile şi altor raporturi de muncă reglementate prin legi speciale, având în vedere dispoziţiile art.1 alin.2 din Codul muncii care arată că „Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii”.

Pe de altă parte, aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în Legea nr.188/1999, republicată, respectiv în cuprinsul art.117, potrivit cărora: „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice”.

Ca atare, dreptul comun pentru diferitele categorii de funcţionari publici, este reprezentat de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, iar nu de Codul muncii.

Eventual, dispoziţiile din Codul muncii, precum şi cele care reglementează statutul unor diverse categorii profesionale pot fi aplicate, dar numai în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice, deci esenţei raporturilor de serviciu existente între funcţionarul public, pe de o parte, şi autoritatea sau instituţia publică, pe de altă parte.

Or, dispoziţiile Statutului profesiei consilierului juridic derogă şi contravin legislaţiei specifice funcţiei publice, întrucât funcţionarii publici au un statut legal, şi nu contractual, iar drepturile lor salariale se stabilesc pe baza unui sistem unitar de salarizare.

Totodată, sporurile cuvenite funcţionarilor publici nu pot fi altele decât cele prevăzute de legislaţia specifică acestei categorii.

În această situaţie, negocierea unor astfel de clauze este inadmisibilă pentru categoria consilierilor juridici cu statut de funcţionar public, iar adoptarea punctului de vedere contrar echivalează cu o nesocotire a regulilor ce guvernează raportul dintre norma generală şi cea specială şi aplicarea acesteia din urmă în afara limitelor permise de legea-cadru.

De altfel, prin acte normative succesive, de salarizare a funcţionarilor publici, s-a prevăzut un spor de confidenţialitate, cuantumul şi beneficiarii acestuia fiind reglementate expres şi limitativ.

Totodată, s-a prevăzut şi că funcţionarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

În acest sens, sunt dispoziţiile art.18 şi art.40 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.92/2004, aprobată prin Legea nr.76/2005 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2005, care arată că sporul de confidenţialitate se acordă funcţionarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum şi funcţionarilor publici din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, Ministerului Afacerilor Externe, direcţiilor subordonate ministrului delegat pentru comerţ din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, Consiliului Legislativ, iar categoriile de funcţionari publici, cuantumurile sporului de confidenţialitate şi condiţiile de acordare se stabilesc în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorilor principali de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.

S-a mai prevăzut şi că funcţionarii publici beneficiază de sporurile sau de alte drepturi salariale prevăzute de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

Dispoziţiile mai sus enunţate au fost, ulterior, preluate de prevederile art.15 şi 42 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2006, aprobată prin Legea nr.417/2006 privind reglementarea drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici pentru anul 2006, precum şi de prevederile art.15 şi 41 din Ordonanţa Guvernului nr.6/2007, aprobată prin Legea nr.232/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale, care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007.

Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că sporul de confidenţialitate poate fi acordat funcţionarilor publici din cadrul instituţiilor şi autorităţilor publice expres şi limitativ prevăzute prin actele normative de salarizare, numai în condiţiile stabilite prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal, prevăzute în bugetul aprobat, iar celelalte sporuri (sporul de mobilitate şi/sau de confidenţialitate) pot fi acordate funcţionarilor publici din cadrul altor structuri, doar dacă sunt prevăzute de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

Aşadar, consilierii juridici cu statut de funcţionari publici nu pot negocia clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate în condiţiile prevăzute de art.60 alin.2 din Statul profesiei de consilier juridic, raportat la dispoziţiile art.25 şi 26 din Codul muncii, însă pot beneficia de sporurile corespunzătoare, în condiţiile prevăzute de actele normative de salarizare a funcţionarilor publici şi de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

Adoptarea acestei soluţii cu privire la consilierii juridici, cu statut de funcţionari publici nu crează premisele unei discriminări, în raport de cealaltă categorie de consilieri juridici, cu statut de salariaţi, întrucât principiul egalităţii de tratament nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluţii diferite, pentru situaţii diferite, justificate pe baza unor criterii obiective şi raţionale.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art.329 din Codul de procedură civilă, solicit admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.6 din Legea nr.514/2003, modificată prin Legea nr.246/2006 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic raportate la dispoziţiile art.60 alin.1 şi 2 din Statutul profesiei de consilier juridic, art.31 (fost art.29) şi art.117 (fost art.93) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, în sensul că nu se pot negocia, de consilierii juridici cu statut de funcţionari publici, prestaţiile suplimentare reprezentând clauza de mobilitate şi clauza de confidenţialitate, în condiţiile prevăzute de art.25 şi 26 din Codul muncii, însă această categorie poate beneficia de aceste sporuri salariale în condiţiile stabilite prin actele normative de salarizare a funcţionarilor publici şi de legislaţia specifică autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

PROCUROR GENERAL

Laura Codruţa Kövesi