În temeiul art. 4142 alin. 1 din
Codul de procedură penală şi art. 25 lit. a din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, vă sesizez
cu
cu privire la
posibilitatea contopirii pedepselor cu măsurile educative.
Instanţele
judecătoreşti au pronunţat
soluţii diferite cu privire la problema enunţată
evidenţiindu-se două orientări,
astfel :
1. Într-o
poziţie jurisprudenţială majoritară s-a apreciat
că pedepsele şi măsurile educative se contopesc, aplicându-se ca sancţiune rezultantă care
va fi executată pedeapsa închisorii, în temeiul dispoziţiilor art. 34
din Codul penal, interpretate pe calea suplimentului analogic (anexele 1 – 14 ).
Această
opinie a fost împărtăşită
şi de o parte a practicii instanţei supreme (anexele 15 – 18 ).
2. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a situat
insă şi pe poziţii contrare (anexa 19) argumentând că dispoziţiile art. 34 din Codul
penal se referă strict la pedepse şi nu la sancţiuni de drept
penal, în general, adăugând că aceeaşi concluzie se impune şi din compararea
scopului pedepselor cu cel al măsurii educative.
*
* *
Apreciez că aceasta din urmă este soluţia legală.
Argumentul
care fundamentează opinia contrară îl constituie faptul că,
negând posibilitatea contopirii pedepselor cu
măsurile educative, s-ar
ajunge la aplicarea sistemului cumulului aritmetic, nerecunoscut de legiuitor
în materie de concurs. De asemenea, s-ar ajunge la crearea unei situaţii
mai grele minorului în comparaţie cu majorul.
În
clarificarea acestei probleme se impune ca primă observaţie faptul
că, în materie de tratament sancţionator al pluralităţii de
infracţiuni, legiuitorul a reglementat prin dispoziţiile
conţinute de Capitolul IV, Titlul II, Partea generală a Codului
penal, numai situaţia pedepselor şi măsurilor de
siguranţă, nu şi a măsurilor educative.
Pedepsele
(principale, accesorii, complementare) măsurile de siguranţă
şi măsurile educative sunt
fundamental diferite din perspectiva rolului pe care îl au în restabilirea
ordinii de drept şi în prevenirea unor noi încălcări ale
acestuia.
Astfel,
pedepsele, ca singurele sancţiuni
penale au un rol complex, de constrângere, reeducare şi prevenire a
săvârşirii de infracţiuni, au un pronunţat caracter coercitiv şi represiv.
Măsurile de siguranţă au
o funcţie preventivă,
lipsindu-le caracterul represiv.
Măsurile educative au rol educativ, prin refacerea sau corectarea
procesului educativ al minorilor, fără a avea o dimensiune
represivă.
Aşadar,
se poate concluziona că cele trei categorii menţionate, dincolo de
trăsătura lor comună -
aceea de a fi sancţiuni juridice reglementate de legea penală – sunt diferite prin
natura, funcţia şi incidenţa lor, ceea ce reprezintă un
argument suplimentar împotriva tratării lor indistincte.
Cât
priveşte susţinerea că, în materie de concurs, legiuitorul n-ar
fi consacrat decât sistemul cumulului juridic sau n-ar recunoaşte
cumulul aritmetic, analiza art. 36 din
Codul penal, inclusiv astfel cum a fost
modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 278/2006, îi demonstrează
falsitatea .
Astfel,
în ipoteza pedepselor complementare stabilite pentru concursul de
infracţiuni, natura diferită
a acestora (interzicerea unor drepturi, confiscarea, degradarea militară)
sau numai conţinutul lor diferit
(interzicerea unor drepturi diferite dintre cele prevăzute de art. 64 din
Codul penal), determină aplicarea şi executarea tuturor. Prin urmare, art. 35 alin 2 din Codul penal
consacră sistemul cumulului
aritmetic sau al absorbţiunii, în varianta non – cumulului limitat1.
Aceeaşi soluţie este
reglementată şi în cazul măsurilor de siguranţă aplicate
în cazul concursului, când
natura sau conţinutul lor este
diferit, conform art. 35 alin. 4 din Codul penal.
Această soluţie este menţinută chiar şi în cazul în
care măsura de siguranţă are aceeaşi natură şi
acelaşi conţinut (ipoteza confiscării speciale, conform art. 35
alin 5 fraza ultimă din Codul
penal).
Concluzia
că legiuitorul a recunoscut în materia concursului de
___________________________
1.
Florin Streteanu -
Concursul de infracţiuni, Ed. Lumina Lex, 1999, Vol II, p. 338
infracţiuni şi alte sisteme de
sancţionare decât cel al cumulului juridic rezultă şi din expunerea de motive care a însoţit
proiectul Legii nr. 278/2006 :
„
Pentru prima ipoteză (aceea a naturii sau conţinutului diferit al
măsurilor de siguranţă), s-a propus soluţia cumulării
măsurilor de siguranţă, iar pentru cea de a doua (aceeaşi
natură şi conţinut) s-a propus soluţia aplicării
măsurii de siguranţă celei mai grele, excepţii făcând măsura
confiscării speciale dispusă pe temeiuri diferite, în cazul
căreia operează cumulul”.
Este
evident că în cazul celorlalte
sancţiuni de drept penal decât pedepsele principale, legiuitorul a
reglementat fie sistemul cumulului aritmetic redat prin sintagma „ se
cumulează”, fie cel al absorbţiei ( major poena absorbit minorem)
exprimat de formularea „ se aplică cea mai grea dintre acestea”.
Se
degajă astfel regula potrivit căreia lipsa de omogenitate a
sancţiunilor de drept penal este rezolvată de sistemul cumulului
aritmetic, înţelegând prin aceasta executarea
tuturor sancţiunilor, respectiv o sumă a acestora, dar în cadrul
căruia nu confuzionează tocmai
datorită diferenţelor lor.
Această
regulă care îşi are raţiunea
şi justificarea în faptul că fiecare sancţiune de drept penal stabilită are alt rol şi altă finalitate, se impune a fi aplicată şi în
cazul în care pentru infracţiuni concurente s-au aplicat atât pedepse cât
şi măsuri educative.
O
asemenea soluţie, din punct de vedere al executării, creează
însă dificultăţi datorită caracterului, într-o anumită
măsură, incompatibil al pedepselor şi măsurilor educative.
Pentru
aceste motive, soluţia enunţată se impune a fi
raţionalizată prin utilizarea unei reguli a tratamentului
sancţionator al minorilor. Dispoziţiile art. 103 alin 6 şi art.
108 alin 2 teza I din Codul penal, reglementează tratamentul sancţionator
al pluralităţii de infracţiuni săvârşite de minor născută după intervenţia unei hotărâri
definitive de condamnare la celelalte măsuri educative decât mustrarea,
instituind revocarea acestora şi
aplicarea unei pedepse.
Prin
urmare legiuitorul a conceput sancţionarea pluralităţii de
infracţiuni comise de un minor, sub
celelalte forme decât concursul, într-o
dimensiune progresivă justificată de perseverenţa
infracţională.
Diferenţa
dintre concurs şi celelalte forme de pluralitate de infracţiuni este
dată de existenţa sau nu, a unei hotărâri definitive anterioare
faptei, care dă naştere acestei pluralităţi, aspect
fără relevanţă pentru
problema în discuţie, din punct de vedere strict al tehnicii
juridice de sancţionare.
De
aceea, şi pentru ipoteza concursului de infracţiuni
săvârşite de minori şi sancţionate atât cu măsurile
educative, cât şi cu pedepse ori
ipoteza în care infracţiunile ce alcătuiesc concursul au fost comise
atât în timpul minorităţii, precum şi după împlinirea vârstei
de 18 ani se impune aceeaşi
soluţie, respectiv revocarea
măsurii educative şi aplicarea unei pedepse.
Soluţia
propusă are în vedere situaţiile când măsurile educative şi pedepsele au fost pronunţate prin
hotărâri diferite, aplicarea sa urmând a se face în temeiul unei
cereri de contopire conform art. 449 din Codul de procedură penală,
fiind valabilă nu numai pentru
ipoteza concursului, cât şi pentru a actelor care intră în conţinutul
aceleiaşi infracţiuni şi care au fost sancţionate prin
hotărâri diferite.
Pentru
situaţia infracţiunilor concurente comise de minor şi judecate
împreună îşi păstrează valabilitatea decizia de îndrumare
nr. 9/1972 care recomandă stabilirea de pedepse pentru toate
infracţiunile concurente şi aplicarea art. 34 din Codul penal.
Atât
soluţia propusă, cât şi cea cuprinsă în decizia de
îndrumare amintită dau eficienţă dispoziţiilor art. 100 din
Codul penal căruia alegerea sancţiunii este condiţionată de
comportarea minorului şi ori de câte ori, în funcţie de acest comportament în ansamblu,
măsura educativă îşi relevă insuficienţa, se va aplica
o pedeapsă.
Or,
concursul de infracţiuni este o cauză de ineficacitate a
măsurilor educative.
*
* *
Având în vedere
soluţionarea diferită dată de instanţele
judecătoreşti problemei în discuţie, vă rog să
pronunţaţi o soluţie care să asigure interpretarea şi
aplicarea unitară a legii penale.
PROCUROR
GENERAL,
Laura
Codruţa Kővesi