Nr.4378/612/2005

C ă t r e

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În baza art.414² alin.1 din Codul de procedură penală şi a art.25 lit.a din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, declar

RECURS ÎN INTERESUL LEGII

în vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor ce reglementează data de la care curge termenul de declarare a recursului împotriva sentinţelor pronunţate în baza art.278¹ alin.8 lit.a şi b din Codul de procedură penală.

Examenul jurisprudenţei actuale, în materie penală, evidenţiază două orientări cu privire la acest aspect şi, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel :

1. Într-o primă orientare, instanţele au apreciat că termenul de declarare a recursului împotriva sentinţelor pronunţate în baza art.278¹ alin.8 lit.a şi b din Codul de procedură penală curge, pentru persoana care a făcut plângerea, de la comunicarea modului în care a fost rezolvată plângerea, indiferent dacă a fost sau nu prezentă la dezbateri ori pronunţare (anexele nr.1 – 17).

În această abordare, instanţele au considerat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art.385³ din Codul de procedură penală în ceea ce priveşte interpretarea termenului de declarare a recursului împotriva sentinţelor pronunţate în baza art.278¹ alin.8 lit.a şi b din acelaşi cod, întrucât prin reglementarea cuprinsă în alin.12 al aceluiaşi articol, se derogă de la cadrul general.

În concret, în astfel de cazuri s-a stabilit că termenul de declarare a recursului curge de la comunicarea modului în care a fost rezolvată plângerea, deoarece alineatul 12 al art.278¹ din Codul de procedură penală prevede că instanţa este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată.

*

Această orientare s-a regăsit şi într-o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală. (anexa nr. 18).

2. Cu privire la acelaşi aspect, alte instanţe au considerat că se aplică în mod corespunzător dispoziţiile comune privind căile de atac (anexele nr.19-38).

Astfel, făcând aplicarea dispoziţiilor art.385³ raportat la art.363 alin.2 şi 3 din Codul de procedură penală, au stabilit că termenul de recurs este de 10 zile şi curge de la pronunţare pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, iar pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, termenul de recurs curge de la comunicarea modului în care a fost rezolvată plângerea.

*

În acelaşi sens este şi practica majoritară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (anexele nr.39-44).

*

* *

Apreciez că ultima soluţie este cea legală.

*

* *

Premisele legale ale practicii neunitare ce fac obiectul prezentului recurs în interesul legii sunt următoarele :

În actuala reglementare, art.278¹ din Codul de procedură penală prevede dispoziţii speciale privind judecarea de către instanţă a plângerilor împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Din interpretarea dispoziţiilor alin.8 lit.a şi b şi alin.10 ale aceluiaşi articol rezultă că atât sentinţele prin care instanţa a respins plângerea, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată, cât şi sentinţele prin care s-a admis plângerea, s-a desfiinţat rezoluţia sau ordonanţa atacată şi s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz, pot fi atacate cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

Deşi art.278¹ din Codul de procedură penală instituie exerciţiul căii ordinare de atac a recursului, în conţinutul textului de lege nu sunt cuprinse şi dispoziţii privind un termen special de declarare a acestuia, respectiv durata şi modul de calcul.

Cum, însă, judecarea plângerii împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei procurorului de netrimitere în judecată este o procedură specială de judecată, aceasta se completează pentru situaţiile nereglementate cu dispoziţiile generale privind judecata în primă instanţă şi în căile de atac.

Or, în sens procesual penal, termenul de exercitare a căilor de atac ordinare este un termen procedural legal, imperativ, fix şi de succesiune, depăşirea lui atrăgând decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, conform art.185 din Codul de procedură penală, asigurându-se astfel caracterul formalist al legii procesuale, indispensabil asigurării judecării corecte şi respectarea drepturilor procesuale, instituite de art.1 din Codul de procedură penală cu referire la art.1 din Codul penal.

Termenul general de exercitare a recursului, stabilit de art.385³ alin.1 din Codul de procedură penală, este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art.385³ raportat la art.363 alin.2 şi 3 din Codul de procedură penală, pentru procuror termenul curge de la pronunţare, iar în cauzele în care nu a participat la dezbateri, termenul curge de la înregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. Totodată, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare, termenul de declarare a recursului curge de la pronunţare, în timp ce pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist, concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.

Pe de altă parte, dispoziţia din cuprinsul art.363 alin.3 din Codul de procedură penală, privind obligaţia instanţei de a comunica copie de pe dispozitivul hotărârii, reprezintă o condiţie esenţială pentru curgerea termenului de recurs, pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, sau cele expres enumerate, neputând fi înlocuită de împrejurarea luării la cunoştinţă de către acestea, pe orice cale, de pronunţarea şi conţinutul hotărârii. Evident, nu există vreun impediment ca, înainte de a se efectua comunicarea, partea să declare recurs.

Prin urmare, reglementarea din art.363 alin.3 din Codul de procedură penală privind comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii (de pe minută), care fixează acest moment ca fiind cel de la care curge termenul de recurs, este distinctă de dispoziţiile art.278¹ alin.12, care stabilesc atât un termen de cel mult 20 de zile în care instanţa trebuie să rezolve plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, termen care curge de la primirea plângerii, cât şi obligaţia instanţei de a comunica, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată.

Dispoziţiile art.278¹ alin.12 nu sunt însă derogatorii de la regula instituită de art.385³, obligaţia instanţei de a comunica, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea modul în care aceasta a fost rezolvată, proprie tuturor situaţiilor reglementate de art.278¹ alin.8, nu fixează că din acel moment curge termenul de recurs.

Totodată, dispoziţiile art.278¹ alin.12 trebuie interpretate prin analogie cu dispoziţiile generale ale art.360 din acelaşi cod, potrivit cărora copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părţilor care au lipsit atât la judecată cât şi la pronunţare, inculpatului deţinut sau aflat în vreuna din situaţiile prevăzute în art.171 alin.2, precum şi administraţiei locului de deţinere, iar după redactarea hotărârii se comunică copii de pe aceasta numai inculpaţilor anterior menţionaţi.

Astfel, din topica frazei cuprinsă în art.278¹ alin.12 rezultă că instanţa este obligată să comunice modul de rezolvare a plângerii, de îndată şi motivat, deci hotărârea judecătorească şi nu copia dispozitivului hotărârii, iar comunicarea se efectuează persoanei care a făcut plângerea, nu şi persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirea penală sau încetarea urmăririi penale.

În concret, prin comunicarea de către instanţă a modului de rezolvare a plângerii i se asigură părţii posibilitatea ca în termenul de 10 zile de la pronunţare să-şi exercite opţiunea de a declara sau nu recurs.

De altfel, recursul vizează o hotărâre care nu poate fi atacată cu apel, astfel că îi sunt aplicabile şi dispoziţiile art.385¹⁰ alin.3 din Codul de procedură penală, potrivit cărora recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii.

În consecinţă, împotriva sentinţelor pronunţate de instanţă în baza art.278¹ alin.8 lit.a şi b din Codul de procedură penală atât procurorul, a cărui prezenţă la judecarea plângerii este obligatorie conform art.278¹ alin.5 din acelaşi cod, cât şi persoana care a făcut plângerea sau persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot declara recurs în termenul general de 10 zile prevăzut de art.385³ din Codul de procedură penală.

A accepta că pentru partea care a făcut plângerea, deşi a fost prezentă la dezbateri sau pronunţare şi nu se afla în una din situaţiile enumerate de art.385³ alin.2 cu referire la art.363 alin.3 din Codul de procedură penală, termenul de recurs curge numai de la comunicarea modului de rezolvare, înseamnă atât a adăuga la lege (art.385³ alin.1), a înfrânge dispoziţiile art.16 şi art.21 pct.3 din Constituţie şi ale art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi relativizarea prevederilor imperative ale art.416¹ şi art.385¹⁵ din Codul de procedură penală.

*

* *

Având în vedere aceste argumente, în scopul interpretării şi aplicării unitare a legii, solicit admiterea recursului în interesul legii şi pronunţarea unei decizii în sensul că :

„Termenul de declarare a recursului împotriva sentinţelor pronunţate în baza art.278¹ alin.8 lit.a şi b din Codul de procedură penală este termenul general, prevăzut şi calculat potrivit art.385³ raportat la art.363 alin.2 şi 3 din acelaşi cod”.

PROCUROR GENERAL,

Ilie Botoş