13 ianuarie 2016

COMUNICAT

Biroul de informare publică şi relaţii cu presa din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este împuternicit să aducă la cunoştinţa opiniei publice următoarele:

            Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au dispus, prin ordonanţa din data de 13 ianuarie 2016, punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii:

· BEJERIŢă ION sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, spălarea banilor şi fals în înscrisuri sub semnătură privată;

· OBREJAN AXENTE sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală, spălarea banilor, fals în înscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală şi complicitate la spălarea banilor;

· LINCAN PETRIŞOR sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală şi complicitate la spălarea banilor şi fals în înscrisuri sub semnătură privată;

· CĂCĂREAZĂ VASILE – TAILOR sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate la evaziune fiscală, complicitate la spălarea banilor şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.

            Inculpaţii au fost prezentaţi cu propunere de arestare preventivă pe o durată de 30 de zile judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Bucureşti.

            În referatul cu propunere de arestare preventivă s-au reţinut următoarele:

Inculpaţii, în calitate de administratori de fapt ai unor societăţi comerciale, în diferite perioade de timp, cuprinse în intervalul 2008 – 2014, au înregistrat în documentele financiar contabile și în documentele justificative fiscale ale societăţilor mai multe facturi fiscale (peste 200) reprezentând operaţiuni nereale de achiziţii de bunuri şi de prestări servicii, emise de firme, unele reale, altele de tip „fantomă”, cu scopul diminuării bazei de calcul pentru impozitul pe profit şi TVA.

            Mecanismul evazionist pus la punct de inculpaţi, desfăşurat prin intermediul societăţilor comerciale implicate în circuitele financiare, viza trei tipuri de relaţii comerciale cu trei tipuri de parteneri, după cum urmează:

1) relaţii comerciale reale, cu conţinut economic cu parteneri cărora le-au vândut bunuri şi/sau prestat servicii, ca de exemplu diverse primării, consilii locale, regii naţionale, societăţi pe acţiuni; în urma cărora societăţile comerciale implicate ar fi avut de plătit TVA, impozit pe profit şi impozit pe dividende către bugetul general al statului;

2) relaţii comerciale fictive, prin care s-au disimulat achiziţiile intracomunitare de diverse bunuri, autocamioane, utilaje şi accesorii, piese de schimb etc., cu scopul de a diminua obligaţiile de plată către bugetul statului prin majorarea artificială a valorii acestora şi a deducerii TVA (TVA deductibilă care nu ar fi existat în cazul achiziţiilor intracomunitare directe, cărora li s-ar fi aplicat taxarea inversă). De asemenea, pentru a da aparenţa legalităţii tranzacţiilor comerciale şi a ascunde achiziţia prin interpuşi în sensul că respectivele utilaje şi autocamioane ar fi fost efectiv folosite de firmele interpuse, participând la realizarea de venituri pentru aceste firme (interpuse), înainte de aşa-zisa vânzare efectivă, acestea erau închiriate (sau folosindu-se de ele se executau diverse lucrări) tot în favoarea acestor firme, care ulterior achiziţionau respectivele utilaje şi mijloace de transport;

3) relaţii comerciale fictive stornate ulterior, desfăşurate în cea mai mare parte cu firmele afiliate sau partenere care au avut ca scop amânarea plăţii TVA şi neplata acesteia prin înregistrarea achiziţiilor comerciale fictive de la firmele interpuse şi regularizarea TVA de plată cu TVA deductibilă fictivă. Facturile aferente acestor relaţii comerciale au fost ulterior stornate. De asemenea, respectivele facturi nu au fost întotdeauna plătite, marfa (care, de fapt nu exista) rămânând, de cele mai multe ori, în custodie la vânzător.

Uzitând acest mecanism, aceste societăţi comerciale îşi măreau în mod artificial cheltuielile, diminuând astfel profitul şi obligaţiile de plată către bugetul statului, inclusiv TVA de plată prin regularizarea TVA colectată cu TVA deductibilă fictivă.

Astfel, aceste societăţi comerciale plăteau facturile fictive emise de către firmele interpuse (care au o valoare mult mai mare, dublă sau chiar triplă, decât facturile reale de achiziţie de la furnizorii intracomunitari) prin viramente bancare. Din aceste resurse băneşti puse la dispoziţie de adevăraţii destinatari ai bunurilor ce urmau a fi achiziţionate, firmele interpuse efectuau schimb valutar pentru plata adevăraţilor furnizori (cei mai mulţi intracomunitari), diferenţa fiind retrasă în numerar, cu justificări fictive de achiziţii cereale şi altele.

S-a constatat şi faptul că majoritatea firmelor interpuse au fost radiate după derularea relaţiilor comerciale fictive, cele care au rămas în funcţiune sunt în insolvenţă fiind înstrăinate unor cetăţeni străini.

            Totodată, inculpaţii au dispus efectuarea de transferuri bancare din conturile societăţilor pe care le administrau în conturile firmelor mai sus menţionate, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale fictive înregistrate în evidenţele contabile ale societăţilor ai căror administratori erau, cunoscând că banii provin din săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în scopul disimulării originii ilicite al acestora, încercând astfel să dea o aparenţă de legalitate achiziţiilor efectuate şi să realizeze o ,,albire” a respectivelor sume de bani, de unde au fost apoi ridicate în numerar, fără vreo justificare legală.

            Facturile fiscale fictive au fost emise în baza unor contracte şi acte adiţionale la acestea, pe care inculpaţii le-au întocmit şi semnat în fals, în calitatea de reprezentanţi ai societăţilor comerciale ai căror administratori erau, contracte ce nu aveau la bază operațiuni comerciale reale, înscrisuri pe care ulterior, aceştia le-au folosit, prin înregistrarea în contabilitatea firmelor, în vederea sustragerii de la plata obligaţiilor fiscale datorate bugetului de stat.

            În cauză, procurorii au dispus, prin ordonanţa din 13 ianuarie 2016, luarea măsurii sechestrului asigurător asupra mai multor bunuri imobile (2 terenuri şi 2 clădiri situate în Caransebeş), aparţinând inculpatului Bejeriţă Ion. Prin acelaşi act a fost instituit sechestru asupra a 8 bunuri imobile aparţinând inculpatului Obrejan Axente.

            De asemenea, printr-o ordonanţă anterioară, a fost dispusă măsura asigurătorie a popririi asupra sumei de 10.585.691 euro aflată într-un cont al inculpatului Bejeriţă Ion.

Precizăm că punerea în mişcare a acţiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate în nicio situaţie să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.